"Mașina de cusut a Hristinei Doroftei este, în mod explicit, alta decât cea a mamei și a bunicii. La fel ca aceea din fraza celebră a contelui Lautreamont, este așezată mai curând pe o masă de disecție (pe alocuri, devenind ea însăși una) pe care sunt eviscerate traume, furii, nevroze și neputințe ale unor vârste diferite, înnădite cu toată libertatea capricioasă a memoriei. Incizia (emoțională și lingvistică a) acestor vivisecții (dar și registrul voluptății pe care îl practică, oarecum compensativ, în ciclul secund al cărții) demonstrează că Hristina Doroftei este, cu acest al doilea volum al ei, o poetă în deplinul sens al cuvântului, cu o voce inconfundabilă." - Sanda Cordoș Fragment din volumul de poezii "Mașina de cusut" de Hristina Doroftei: ”așteptare te așteptam încă de când aveam șase ani am crezut că ești vecinul de la patru pe la treisprezece ani am sperat că ești vecinul de la șase până la urmă ai apărut dar nu ca vecin de cum te-am văzut mi-ai părut interesant e periculos să-mi pară un bărbat așa dacă mă și intimidează e semn clar de atracție mă întrebi de ce nu ne-am întâlnit mai devreme nu eram pregătiți unul pentru celălalt sau nu ne vedeam când mi se face dor vreau să fiu cămașa de pe tine fibra care te îmbrățișează și te mângâie atât de des”
