Masoneria ocultă se adresează celor preocupați de științele esoterice, după cum precizează însuși autorul în introducerea lucrării sale. Volumul este structurat în două părți destinate studiului masoneriei oculte, respectiv masoneriei filosofice, numită și inițiere hermetică. Emanată din marile mistere antice, masoneria ocultă și filosofică îi revelează omului misterele naturii sale precum și modalitatea prin care poate accede la perfecțiune și fericire. Studiul naturii, al transformărilor sale miraculoase și al puterii sale regeneratoare a dat naștere unei științe denumită în evul mediu Alchimie sau Filosofie hermetică, de la numele celui mai mare dintre toți înțelepții, Hermes Trismegistul (de trei ori mare). Fondator al religiei egiptene, acesta a fost primul filosof care, în interiorul piramidelor, învață Științele oculte, adică întreaga cunoaștere despre om, natura și Dumnezeu. Toate aceste științe alcătuiau baza secretă a înțelepciunii religioase din sanctuarele Orientului. Prin cultivarea acestei arte, marii învățători și civilizatori ai speciei umane descoperă celor inițiați cunoștințele pierdute ale sufletului omenesc, la origine divin, pentru ca prin însăși natura sa, omul să atingă desăvârșirea. Francmasoneria, indiferent de obediența ei, se confundă cu o tradiție celebrată narcisic și apare drept o mișcare ce-și cultivă îndărătnic o codificarea ocultă. De aceea, pentru un neinițiat este cvasi-imposibil să priceapă cîte ceva din articularea sistemelor și doctrinelor, a practicilor și ritualurilor ce-i compun substanța. Aglutinînd istorie verificabilă și fantasma legitimantă, francmasoneria se înfățișează ca o "ceapă" cu nucleu magic, acoperit cu mai multe straturi de folii ce au rolul de a inhiba și dispersă curiozitatea neofiților. Pentru a pătrunde la un anumit nivel de cunoaștere înlăuntrul fenomenului masonic, este nevoie de un ghid "din interior", de un Hermes competent și de bună-credință. Un asemenea "pilot" este, fără doar și poate Jean-Marie Ragon de Bettignies (1781-1862). Inițiat în francmasonerie în 1804, acesta a devenit membru al Marelui Orient al Franței, al Ritului Misraim și al Ordinului Templului. Între altele, a constituit loja pariziană Les Vrai Amis, transformată ulterior în Loja Trinosofilor, și a fost editorul celei dintîi reviste masonice, intitulată Hermes. Însă calitatea maîtresse a lui Ragon a fost cea de istoric și enciclopedist al Mării Tradiții. Anul 1853 îi prilejuiește acestuia publicarea a două lucrări fundamentale. Cea dintîi, masivă, de aproape 700 de pagini, Orthodoxie Maconnique: suivie de la Maconnerie occulte et de l'Initiation hermetique; a doua, de dimensiuni mai restrînse, Maconnerie occulte et Initiation hermetique. Dacă în vastul studiu dedicat ortodoxiei masonice Jean-Marie Ragon analiză semnificațiile primelor trei grade ale francmasoneriei simbolice (ucenic, calfa, maistru), despărțindu-le de gradele superioare, pe care le considera adaosuri impure la tîlcul masonic originar, înfățișînd totodată liniamentele cunoașterii esoterice ce poate fi deprinsă prin inițiere, în cărticica dedicată masoneriei oculte și relevanței sale hermetice ilustrul frate se adresă în primul rînd celor deja familiarizați cu științele oculte, cum ar fi magnetismul și magia. În al doilea studiu, Ragon oferea o interpretare mai strînsă unor entități precum planetele, geniile, spiritele și îngerii păzitori, intrînd mai profund în noima secretă, de ordin ocult, a filosofiei Templului. - Valentin Protopopescu, realizator emisiune Texte și Pretexte, Radio România Cultură
