Medicina iubirii

Medicina Iubirii. Cum să ne vindecăm prin credința Medicină Iubirii este mai mult decât o invitație la meditație. Este o introspecție într-o călătorie imaginară către eul nostru tot mai „tehnic”, tot mai consumist. Este o invitație la rugăciune, la vorbirea cu Dumnezeu încercând să ne despovărăm de grijile acestei lumi secularizate în care ne ducem cu toții existența, uitând că foșnetul timpului cerne peste noi pulberile „veacului ce va să fie”, și către care încă nu ne-am îndreptat gândul, căci graba este cuvântul de ordine al acestui secol frământat. Autorii, dr. Adrian și dr. Cristian Harghel, tată și fiu, unul de pe malurile Dâmboviței iar celălat de pe malul Oceanului Atlantic, și-au dat mâna spre scrierea acestei lucrări – Medicină Iubirii. Cartea este o mărturie a unei exepriențe profesionale exercitată în societăți multietnice, multiculturale și multireligioase din care răzbate nevoia de comunicare cu omul, cu această delicată creație a lui Dumnezeu care nu contenește a face minuni în și cu oamenii. Căci actul medical săvârșit cu dragoste, este o împreună-lucrare a omului cu Dumnezeu într-o sinergie aproape perfectă: pacient – doctor – Dumnezeu. Lupta pentru viață arată cât de mare este acest dar al vieții făcut omului de Dumnezeu și din această perspectivă, înveșmântați pentru o clipă cu înțelesul adânc al Iubirii jertfelnice a lui Iisus Hristos de pe Cruce, vom înțelege că iubire fără jertfă nu există, precum nici moarte fără Înviere! Fragment din cartea "Medicină Iubirii" de Cristian Harghel, Adrian Harghel "TRUPUL ÎN CREȘTINISM   Trupul este cinstit ca o bună credincioasă slugă. Scârbă față de trup, specifică unor grupări eretice, a fost totdeauna respinsă de Părinții Bisericii. Distrugerea „și neîngrijirea trupului este p acat și cădere din dreapta credință a Bisericii de Răsărit". Dacă atitudinea creștină față de trup este cea corectă, în aceeași măsură este și necesară. A privi trupul ca pe un succes personal sau, dimpotrivă, a-l urî, ignorând faptul că este „templul Duhului Sfânt", înseamnă hulă. „De aceea, frați creștini, nu sunt pentru defa imarea trupului, pentru că acesta poartă întru el harul lui Dumnezeu, poartă Sf. Treime. Trupul acesta pe care-l purtam toată viața, pe toate străzile, va învia împreună cu sufletul nostru. Astfel încât trupul nu trebuie urgisit, el are nevoie și de asceză, dar trebuie să fie și îngrijit". Prin acordarea unei îngrijiri speciale trupului, medicul nu este „Un dușman al omului", cum afirmă Adrian Cocoșilă într-un articol publicat pe un site creștin, ci un drept-credincios, prieten al omului, al Bisericii și al lui Dumnezeu. Nici îngrijirea minții bolnave, prescrierea medicamentelor antidepresante, anxiolitice și antipsihotice nu exclud șansa omului la mântuire, așa cum încerca să susțină autorul articolului menționat anterior, care ignora un fapt fundamental și anume că aceste medicamente nu alterează starea duhului și nu interacționează cu acesta (chimia nu are acces la planul duhovnicesc), lucrând exclusiv în zona materială, biologică a creierului uman, restabilind balansul neuro-chimic zdruncinat în diverse stări de boala psihică. Subiectul exercitării actului medical este omul ca unitate trup-suflet. „Dacă obiectul restauratorului unui muzeu îl constituie capodoperele marilor artiști, medicul are în față CAPODOPERA DIVINĂ". Ființa umană trup și suflet - este încununarea creației, dovada supremă a dragostei și creativității divine. De aceea medicul are o mare responsabilitate în lucrarea sa de reparare sau reconstruire a acesteia."