Memoriile unui magar - Contesa De Segur

Ceea ce m-a făcut să-mi scriu Memoriile au fost mai multe conversații între Henri și verișorii lui. Henri susținea că eu nu înțelegeam ce făceam și de ce făceam. Verișorii lui, și mai ales Jacques, îmi luau partea și spuneau că sunt deștept și știu foarte bine ce fac.
Citește tot rezumatul... Și pentru că a fost o iarnă grea și n-am prea ieșit afară, m-am apucat să scriu câteva întâmplări importante din viața mea.    Ele poate vă vor plăcea, dragii mei prieteni, și vă vor face să înțelegeți că, dacă vreți să fiți bine serviți, trebuie să vă purtați bine cu cei care vă servesc, că aceia pe care-i credeți cei mai prosti nu sunt cum par, că un măgar își iubește stăpânii, dar suferă când este rău tratat și știe să se răzbune sau să-și arate afecțiunea, știe că stăpânii lui îl pot face fericit sau nefericit, știe să le fie prieten sau dușman, așa biet măgar cum este.    Sunt fericit, pentru că sunt iubit de toată lumea și îngrijit ca un prieten de micuțul Jacques. Am început să îmbătrânesc, dar măgarii trăiesc mult și atât timp cât am să mă țin pe picioare, am să-mi pun puterea și deșteptăciunea în slujba stăpânilor mei." - Măgărușul Cadichon,  "Memoriile unui magar" - 1860 Citește mai puțin...