Memoriile unui nebun. Noiembrie

Aceste texte de tinerețe, pasionante, răscolitoare, străbătute de angoasa adolescenței și de fervoarea, dar și de spiritul autocritic ale celui care se știe predestinat literaturii, ne oferă o imagine captivantă, inedită, a scriiturii unuia dintre cei mai mari prozatori ai secolului al XIX-lea. Memoriile unui nebun, text aproape în întregime autobiografic, este jurnalul crizei sentimentale și existențiale prin care trece un adolescent exaltat, al primelor încercări și decepții amoroase și al drumului lung și dificil spre maturizare. Temele și o parte din personajele de aici vor fi dezvoltate apoi în romanele de maturitate, cu precădere în Educația sentimentală. Inspirat din beția iubirii pe care Flaubert a cunoscut-o în brațele frumoasei Eulalie Foucaud, Noiembrie explorează natura dorinței și a erotismului și conflictul dintre nevoia de însingurare și foamea de afecțiune. Mărie, personajul care adună la un loc energiile textului, este o tînără prostituată, o ființă de o senzualitate aparte, în care violența se unește neașteptat cu erotismul frust și care amintește de chipul ascuns al Emmei Bovary.   „Un nebun! Asta e ceva ce stîrnește oroare. Tu ce ești, cititorule? În ce categorie te încadrezi – a prostilor sau a nebunilor? Dacă ți s-ar da să alegi, vanitatea te-ar împinge să o preferi pe ultima. Da, încă o dată întreb, la ce folosește o carte care nu este nici instructivă, nici amuzantă, nici științifică, nici filosofică, nici de agricultură, nici elegiacă, o carte care nu oferă nici o rețetă contra coșurilor ori contra puricilor, în care nu scrie nimic nici despre căile ferate, nici despre bursă, nici despre străfundurile sufletului omenesc, nici despre veșmintele din Evul Mediu, nici despre Dumnezeu, nici despre diavol, ci în care este vorba despre un nebun, adică despre lume, această mare neroadă care se rotește de secole în spațiu fără să facă un pas; și care urlă, căreia îi curg balele și apoi se sfîșie singură.” (Gustave Flaubert)