Te rog să-mi mai lași, lulia, liniștea pelicanilor plutind peste lacuri și indigoul serilor ploioase să rămân ascuns în ele tandru și amenințător ca un băț de chibrit aprins într-o benzinărie când senzaționalul știrilor din prime-time este cel mai prescris somnifer să mă ofer galant și benevol victima de care are oricum nevoie veacul plictisit de revoluții și iubiri născute în captivitate să traversez descult covorul roșu presărând puțină sare peste sufletul despicat al nopții de gală și să privesc cu încetinitorul toate filmele lui Chaplin. Poetul Alexandru Cazacu oscilează între a sugera trăsături recognoscibile unui univers atât de personal, intim, interiorizat și, totodată, a șterge orice urmă de adresa concretă, manifestând parcă dorința de a suspenda flash-urile lirice într-un tărâm al adică al unei poezii pure. A merge pe margini abrupte, suspendat deasupra unui film care derulează încontinuu - acesta este efectul pe care îl simți atunci când citești dă capo al fine volumul. O poezie pe care trebuie să o parcurgi cu încetinitorul, așa cum autorul privește filmele lui Chaplin. - Grigore Chiper
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
