Mestesug, arta, document. Cahlele din Tara Romaneasca

Tipologie și ornamentică, materiale și procedee tehnice sunt amănunțit investigate și sistematizate, iar extinderea orizontului strict arheologic spre cel de artă și de istorie culturală este foarte bine venită și condusă cu dexteritate intelectuală… Minuțioasă, cultivată, sistematică, lucrarea Măriei Venera Rădulescu vine să completeze un domeniu de istorie culturală autohtonă care indică sincroniile spațiului sud-românesc cu vechile meșteșuguri artistice europene. - acad. Răzvan Theodorescu Lucrarea de față se referă la teritoriul Munteniei și Olteniei, unitate geomorfologică delimitată la nord de Munții Carpații Meridionali, la nord-est de cursul râului Râmnicu Sărat și partea din aval a Șiretului, la sud și est de Dunăre, iar spre vest de râul Cerna, podișul și Munții Mehedinți. Caracterizată prin prezența tuturor formelor de relief, străbătută de mai multe râuri (Motrul, Jiul, Oltul, Vedea, Argeșul, Prahova, Dâmbovița, Ialomița, Călmățui ș.a.), cu o faună și flora bogată, zona a oferit din cele mai vechi timpuri condiții favorabile așezărilor umane. Situată la întretăierea drumurilor comerciale ce coborau pe Dunăre, din centrul continentului până la Marea Neagră, a drumurilor ce traversau Carpații de Sud, venind din Ardeal, pe firul unor importante cursuri de apă, sau a drumurilor ce coborau din nord, de la Marea Baltică prin Polonia și apoi prin Moldova, spre aceeași lume balcanică sau spre fascinantul Orient, Țara Românească se dezvoltă sub influența culturii și civilizației europene, devenind o componentă a ei. În secolele XIV-XVII, spațiul geografic amintit este presărat cu nenumărate cetăți, sate, Curți boierești, biserici și mănăstiri, târguri și orașe, dintre care, unele, reședințe domnești. Amenajarea interioarelor a jucat, desigur, un rol important în epoca amintită. Fie că era vorba de palate domnești, de anexele mănăstirești sau de locuințele feudalilor – toate acestea primitoare de oaspeți de seamă, fie că amintim obișnuitele case ale orășenilor sau țăranilor, confortul încăperilor era asigurat prin mobilierul adecvat, țesături armonios colorate, ceramică și obiecte de metal. În acest context, instalația de încălzit devine și obiect decorativ de primă importanță. Cahlele ce împodobesc aceste sobe se remarcă adesea prin frumoasa realizare artistică și prin repertoriul ornamental încărcat de simboluri, de mesaje, transmise peste veacuri. Aceste piese se înscriu vastului patrimoniu cultural românesc. - Maria-Venera Rădulescu