Metode si procedee utilizate in predarea la gimnaziu: Verbul

     De ce verbul? Pentru că verbul înseamnă acțiune, existență, comunicare, sentiment. Pentru că verbele definesc omul ca entitate -  a gândi, a iubi, a suferi, a exista, a crea -  sau construiesc drumul vieții -  a se naște, a copilări, a înmuguri, a înflori,  a întineri, a îmbătrâni, a se veșteji, a muri. Pentru că nu poți comunica fără verbe, nu poți gândi, nu poți simți.     Studierea verbului în gimnaziu a cunoscut o nouă direcție odată cu impunerea noului model comunicativ-funcțional centrat pe competența de comunicare. Ceea ce înseamnă că demersul didactic în abordarea noțiunilor de limbă  se va axa pe cunoașterea și utilizarea corectă a formelor verbale, pe valorificarea resurselor semantice și stilistice ale acestuia în comunicare.     La această nouă viziune se adaugă și tendințele novatoare din pedagogie, iar la nivel strict filologic noul DOOM și noua Gramatică a limbii române editată sub patronajul Academiei române impun anumite noutați la nivelul noțiunilor științifice.     Astfel, această lucrare își propune [...] să urmărească felul în care este abordat verbul în diferite manuale, punctele comune și  diferențele dintre programa din 2003 și cea revizuită din 2008, și să propună, după o analiză a tendințelor din didactica specialității, câteva soluții metodice, într-o încercare de a reconcilia tradiționalul și modernul. (Autoarea)      Fragment din volum:      “MODUL IMPERATIV     Prin imperativ vorbitorul vrea să declanșeze realizarea unei acțiuni printr-o atitudine, mai dură când exprima o poruncă, un ordin, sau mai blândă când exprima un sfat, un îndemn, o rugăminte.     Datorită semanticii, există verbe care nu pot fi utilizate la forma de imperativ:   ✓ verbele modale: a putea, a vrea, a trebui;   ✓ verbele de eveniment meteorologice: a ploua, a ninge, a se insera;   ✓ verbe de stare relaționale: a se asemăna, a coexista, a coincide, a depinde;   ✓ verbe psihologice de stare: a (-i) cășuna, a (-i) displăcea, a (i) uri;   ✓ verbele de percepție: a durea, a ustura;   ✓ câteva verbe de stare perceptuale: a vedea, a auzi, a mirosi, a tremura, a simți;   ✓ verbele epistemice că a cunoaște, a ști, a înțelege sunt folosite la imperativ accidental;   ✓ verbele de posesie că a avea, a aparține.       Inventar de forme și structura morfematică     Paradigma imperativului prezintă forme doar pentru persoană 2 și 5, are o structură afirmativă care diferă de cea negativă, iar segmentul fonic este caracterizat prin prezența accentului frastic.     Imperativul afirmativ prezintă forme omonime cu cele ale indicativului prezent, diferențele manifestându-se la nivelul componentului suprasegmental (accentul frastic) și la nivelul componentului segmental (desinențele identice fiind repartizate diferit)     Formă de persoană 5 este întotdeauna omonimă cu cele de prezent indicativ: începeți! — (voi) începeți; lucrați! — (voi) lucrați; coborâți! — (voi) coborâți.      La persoană 2 întâlnim omonimii cu pers 2indicativ prezent sau persoană 3. Omonimia cu persoană 3 apare la următoarele tipuri de verbe:   ■ verbele cu infinitivul în —a și —i: lucrează! — (el, ea) lucrează; coboară! — (el, ea) coboară;   ■ verbele cu infinitivul în — i și cu sufix realizat pozitiv la toate formele de prezent: pornește! — (el,ea) pornește; povestește! — (el, ea) povestește”