Omul a alungat pe Dumnezeu si absolutul crezand ca elibereaza spiritul de fantome, dar in realitate le-a adus la viata. Adevarul e ca omul nu poate trai fara mister, fara pasiune, fara ancorare in absolut. O pasiune fata de un lucru sau o persoana, oricat de puternica ar aparea, daca nu are un larg orizont spiritual unde poate fi incadrata si alimentata, daca nu are un fior religios si metafizic care sa-i dea frumusete si durata, ea poate angaja toate resursele omului intr-un consum zadarnic fata de datele nesemnificative si efemere ale vietii. Din aceasta eroare fundamentala s-a nascut misticismul politic, fanatismul si idolatria, ca forme hibride ale religiei si setei de absolut. Saltul din empiric in absolutizarea relativului, ne arunca la periferia existentei si face din cea mai nobila aspiratie umana o cadere in apele statute ale nefiinte
