Michael Jordan. Viata

     Grație relațiilor pe care le-a construit în timp cu antrenorii lui Jordan, a nenumăratelor cronici în care a consemnat activitatea sportivului atât din timpul perioadei în care a activat la juniori, cât și după ce a trecut la baschetul profesionist, a sutelor de interviuri cu prietenii, coechipierii și rudele lui Michael Jordan, Roland Lazenby a reușit să scrie un adevărat studiu despre jucătorul, simbolul și omul Jordan.      Când se gândesc la Michael Jordan, celor mai mulți pasionați ai baschetului le vin în minte trei calități incredibile care îl definesc pe sportiv și care au intrat în istoria acestui sport: săritura, aruncarea și jocul. În ciuda măreției sale, personalitatea lui Jordan are însă și o parte întunecoasă: a fost un competitor nemilos și un împătimit al jocurilor de noroc.     “Michael Jordan: Viața” este singura biografie care reușește să prezinte într-un mod echilibrat toate fațetele personalității acestui baschetbalist.         Fragment din biografie:       „Prins la mijloc      În mod ciudat, Jordan a găsit înțelegere la reporterii desemnați să transmită despre meciurile echipei, oamenl care ajunsese să aibă suficientă încredere ca să discute cu ei înainte de meciuri. S-a bucurat în continuare de sprijinui familiei, mamă și frații săi venind frecvent la Chicago ca să stea cu el. L-a vizitat și tatăl său, dar asta i-a creat noi probleme, din cauza conftictului tot mai mare dintre părinții lui. Curând, oamenii din jurul lui Jordan și echipa din Chicago au început să observe că rareori îi vedeau împreună pe părinții acestuia. Sonny Vaccaro a menționat că, după acele întâlniri nu mai avusese nicio întrevedere cu James și cu Deloris Jordan la care să participe amândoi.     - La început, totul era în regulă în deplasări, povestește Vaccaro. Erau împreună. Când s-a întâmplat prima dată, am avut o ședință împreună. Dar apoi, după una sau două ocazii, au fost trase niște linii în nisip. Cu sinceritate, pot să spun că nu-mi amintesc să fi avut vreo conversație cu ei în care să obțin mai mult decât o propoziție din partea lor.     Iar angajații companiei Nike s-au bucurat de asta, pentru că ei se puteau baza mereu pe doamna Jordan să fie profesionistă.     - Aveai încredere în Deloris Jordan, a explicat Vaccaro. o femeie îmbrăcată impecabil, foarte educată, în timp ce James era mult mai necizelat.     Dar erau implicați în afacerile fiului lor, iar oficialii Nike s-au trezit curând că negociază cu tatăl lui Jordan, ceea ce i-a displăcut lui Vaccaro. Era bine cunoscut faptul că James Jordan bea prea mult, spune el, iar timpul avea să arate că nu te puteai baza pe el în afaceri, spre deosebire de Deloris Jordan, care era de încredere.”