Micul print

Micul prinț (ediție ilustrată) Ilustrații de Dan Ungureanu "A fost odată ca niciodată un mic prinț care locuia pe o planetă abia cu un pic mai mare decât el și care avea nevoie de un prieten..." Pentru cei care înțeleg viața, asta ar fi părut mult mai adevărat. Fiindcă nu-mi place să mi se citească superficial cartea. E atât de dureros pentru mine să povestesc amintirile astea. Sunt șase ani deja de când prietenul meu a plecat, împreună cu oaia lui. Dacă mă străduiesc să-l descriu aici este ca să nu-l uit. E trist să-ți uiți un prieten. Nu toată lumea a avut un prieten. - Antoine de Saint-Exupery   Să reimaginez Micul Prinț a fost una dintre cele mai mari și mai frumoase provocări de care am avut parte până acum. Tocmai pentru că autorul lui a făcut-o desăvârșit de bine. Prințul meu este un copil cu o coroană de carton pe cap, care încearcă să înțeleagă lumile înconjurătoare. Doar asta fac toți copiii, cu sinceritate, uimire și curiozitate. Să fii prinț nu înseamnă să porți haine și bijuterii, sau să stai pe un tron. Noblețea vine din interior și cred că la micul prinț este vizibilă. - Dan Ungureanu Fragment din cartea "Micul prinț" de Antoine de Saint-Exupery, Dan Ungureanu: "A! micul meu prinț, am înțeles astfel, încetul cu încetul, mica ta viață melancolică. Vreme îndelungată n-ai avut altă desfătare decât dulceața apusurilor de soare. Am aflat acest amănunt nou, într-a patra zi, când mi-ai spus:  - Îmi plac tare mult apusurile de soare. Hai să vedem un apus... - Păi trebuie s-așteptăm... - Ce s-așteptăm ? - S-așteptăm să apună soarele. Ai părut foarte surprins mai întâi, și apoi ai râs de tine însuți. Și mi-ai spus: - Mereu mă cred la mine-acasă! Într-adevăr. Când e amiază în Statele Unite, soarele, o știe toată lumea, apune în Franța. Ar fi de-ajuns să poți merge în Franța într-un minut ca să asiști la apusul soarelui. Din păcate, Franța e prea departe. Dar pe mica ta planetă îți era de-ajuns să-ți muți scaunul cu câțiva pași. Și priveai asfințitul de câte ori aveai chef... - Într-o zi am văzut cum apune soarele de patruzeci și trei de ori! Și ceva mai târziu ai adăugat: - Știi... când ești așa de trist îți plac apusurile de soare... - În ziua cu cele patruzeci și trei erai deci așa de trist? Dar micul prinț nu răspunse."