Este o altă față a Bizanțului, cu suișurile și coborâșurile sale, cu realizările și eșecurile sale, cu bucuria și tristețea sa, cu măreția și lupta pentru supraviețuire, pe scurt, cu tot ceea ce angaja acea Weltanschauung care îi definește specificitatea în calitate de comunitate umană. Hans-Georg Beck recunoaște că «existența strălucitoare a bizantinului nu poate fi contestată», dar pune în balanța cu precădere ceea ce definește cotidianul, scormonind în complexitatea vieții bizantine pentru a evidenția starea omului obișnuit și nu arareori subjugat din cadrul societății bizantine. Căci societatea bizantină, dincolo de fața ei luminoasă, în penumbrele și umbrele sale își ducea viața ca toate celelalte societăți ale vremii. Ei nu i-au fost străine discrepanțele de ordin social, economic, religios, cultural sau etnic. […] Cunoașterea unor astfel de aspecte mai mult sau mai puțin întunecate ale universului bizantin nu este deloc nefolositoare. Ea ne facilitează posibilitatea de a pătrunde mai ușor caracterul lui paradoxal, de a ne întregi cunoștințele sine ira et studio. - Remus Rus
