Viața se întâmplă, dar ne alegem noi într-adevăr drumul? Și când ne facem alegerile, în ce măsură sunt ele alegeri înțelepte, care să ne exprime adevărata intenție? Mulți oameni își trăiesc viața în fiecare zi pe fugă, simțindu-se conduși în loc să țină frâiele. Ritmul vieții și numărul de lucruri pe care oamenii trebuie să le facă sau în privința cărora trebuie să se îngrijoreze constituie o cauză majoră a stresului, nefericirii și bolilor. Pe măsură ce oamenii devin mai stresați, capacitatea mentală scade – se simt copleșiți și nu mai pot gândi clar. Ed Halliwell ne dezvăluie în lucrarea sa, secretele din spatele practicii mindfulness din ce în ce mai populare, împreună cu cele mai eficiente metode pentru atingerea stării de mindfulness. Cartea de față este organizată ca un manual de antrenament, dus săptămâna cu săptămâna, fiecare dintre cele nouă capitole explorând aspecte ale stării de mindfulness. Sunt incluse exerciții-cheie, o prezentare generală a descoperirilor științifice care dovedesc beneficiile stării de minfulness, și studii de caz urmărind experiențele a patru persoane care au învățat să practice mindfulness în ultimii ani. Este important să nu vă grăbiți să „obțineți” starea de mindfulness, căci aceasta nu poate fi obținută grăbindu-vă. Acesta este un antrenament în care nu sunteți încurajați să vă concentrați pe obținerea rezultatelor. Fragment din volum: “Ar trebui să ne golim mintea Mulți oameni renunță la meditație pentru că nu își pot goli mintea de gânduri. Dar să gândești nu este rău - nu este nicio problema să ai gânduri, inclusiv atunci când exersezi mindfulness-ul. În cele mai multe exerciții de meditație, oamenii sunt invitați să lase gândurile să le treacă prin minte, fără să le urmeze sau să le respingă. În realitate, încercarea de a scăpa de gânduri pregătește calea spre o luptă cu mintea - gândurile au tendința să nu dispară la comandă. Renunțând la obiectiv, renunțăm și la încordarea care intensifică stresul. Ar trebui să ne relaxăm Căutarea calmului ne îndepărtează de momentul prezent, care ar putea sau nu să fie unul calm. Dacă suntem tensionați, plictisiți, furioși sau triști, pur și simplu așa ne simțim, iar starea de mindfulness înseamnă să observăm și să acceptăm asta. Dacă renunțăm să opunem rezistența la ceea ce este aici, poate apărea relaxarea, chiar și în mijlocul experiențelor neplăcute. Dar să încercăm să ne agățăm de situațiile care ne-ar plăcea în loc să fim deschiși către momentul prezent este o cale sigură spre tensiune. Înseamnă să nu faci nimic, iar asta nu are cum să ajute Practica mindfulness-ului poate semăna cu a nu face nimic, dar antrenându-ne să fim receptivi la realitate, ne angajăm într-o muncă importantă. Mulți dintre noi au obiceiul stresant de a căuta o altă realitate. Ca să găsim alinare, trebuie să nu ne mai străduim atât de mult. Acțiunea se poate întâmpla, dar trebuie să învățăm și când și cum să nu acționăm. Este o abordare pasivă Dacă nu opunem rezistența și nu ne străduim, atunci nu ne dăm bătuți, nu suntem slabi, nereușind să atacăm problemele lumii? Este adevărat că există o mulțime de stres în jur și mare parte din el este cauzat de acțiuni involuntare, de tipare de acțiune obișnuite care se întâmplă din obișnuință.”
