Nemurirea? Sublimarea sufletului? O umanitate absolvită de păcate? Sunt promisiunile unei tehnologii revoluționare, pe care eroii romanului Mineral le urmează că pe singurele speranțe ce le-au mai rămas într-o societate împotmolită la limita neputințelor sale. Ceva se întâmplă însă pe calea către contopirea cu perfecțiunea universului, amenințând să spulbere ultimele șanse de supraviețuire a speciei. Și, pas cu pas, personajele din Mineral înțeleg că oamenii trebuie să găsească mai întâi în sine soluțiile pentru a merge mai departe... Piatra începuse prin a-i fi alături și avea să sfârșească prin a fi peste tot împrejurul făpturii sale. Ba nu. Aveau să fie una și aceeași. Piatra creștea imperceptibil în jurul său, iar el se scufundă pe nesimțite în piatră, cum se scufundă lent munții în munți, marile în oceane, stelele în stele. - Dănuț Ungureanu, Marian Truță, Mineral „Oamenii stelelor vor adora nestingheriți, eliberați de povara cărnii, strălucirea întregii Creații...“
Mineral
