Deși este vorba despre o lucrare cu un caracter științific, cartea se adresează tuturor celor care sunt interesați să înțeleagă rădăcinile unor fenomene actuale. De la definirea conceputului de „minoritate națională”, la dezbaterea inițiată asupra sistemelor de protecție și a drepturilor specifice acestor grupuri de persoane, cartea conține o analiză competență și interdisciplinară. Studiile de caz privind protecția drepturilor minorităților naționale în România și Republica Moldova cuprind atât o perspectivă legislativă și doctrinară, cât și una practică, care relevă unele dintre problemele care apar la implementarea măsurilor vizând protecția drepturilor minorităților naționale. Sistemul protecției drepturilor minorităților naționale a fost dezvoltat ca o reacție la persecuția acestui grup de-a lungul istoriei și se relevă ca fiind un ansamblu de elemente, prevederi legislative și mecanisme instituționale aflate în interdependență și în continua evoluție. Cu alte cuvinte, „crearea sistemului internațional de protecție a drepturilor minorităților este expresia voinței de a pune pavăza tendințelor de persecutare ori de represiune a minorităților naționale” (Andreescu, 2004, p. 100). Așadar, minoritățile naționale reprezintă un grup special care necesită măsuri particulare de protecție, care au fost luate în activitatea organizațiilor internaționale. Acestea și-au demonstrat rolul important în sistemul relațiilor internaționale mai ales în domeniul economic, social, precum și în cel al protecției drepturilor omului. Ele reprezintă nu numai instrumente de cooperare între state, dar și instrumente de creștere a nivelului conștiinței privind realitățile unei lumi aflată în plină globalizare. Organizațiile internaționale au o personalitate juridică internă, dar și una internațională, iar calitatea lor de subiecte ale dreptului internațional public este recunoscută atât de doctrină, cât și de tratate internaționale (Niciu, 1994, p. 19).
