Mintea moralista. De ce ne dezbina politica si religia?

    Într-o lume polarizată și dezbinată, Haidt lansează o provocare gândirii convenționale despre moralitate, politică și religie, adresându-se întregului spectru politic. Judecățile noastre morale, arătă el, sunt de multe ori rezultatul instinctelor, nu al rațiunii. Liberalii, conservatorii și libertarienii au intuiții diferite despre ce e bine și ce e rău; fiecare din părțile implicate are dreptate în anumite privințe. Haidt examinează originile moralității și ale conflictelor umane și ne oferă cheia pentru a înțelege miracolul cooperării.     „O sinteză remarcabilă și originală a psihologiei sociale, analizei politice și raționamentului moral care reflectă tot ce are mai bun știința în aceste domenii și dovedește că suntem capabili din naștere de decență și moralitatea necesare societăților pentru a supraviețui.“ (Edward O. WILSON)     „Cercetările lui Haidt au revoluționat domeniul psihologiei morale. Dacă vreți să știți de ce aveți anumite credințe morale și de ce mulți au o cu totul altă părere, citiți această carte.“ (Simon BARON-COHEN) Carte recomandată de Teodor Baconschi în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți".       Fragment din lucrare:       „Am crescut într-o comunitate evreiască în suburbiile New Yorkului. Bunicii mei fugiseră din Rusia țaristă, găsindu-și de muncă în industria textilă din New York. Pentru generația lor, socialismul și sindicatele erau metode eficiente de apărare împotriva exploatării și a condițiilor îngrozitoare de muncă. Franklin Roosevelt era liderul erou care îi apără pe muncitori și care îl învinsese pe Hitler. De atunci, evreii s-au aflat printre cei mai devotați alegători ai Partidului Democrat.     Moralitatea mea nu a fost modelată doar de familie și de apartenență la comunitatea iudaică. Am urmat cursurile Universității Yale, socotită la acea vreme drept cea de-a doua cea mai liberală școală din Ivy League. În timpul discuțiilor de la cursuri era ceva obișnuit ca profesorii și studenții să critice și să facă glume pe seama lui Ronald Reagan, a Partidului Republican sau a atitudinii conservatorilor cu privire la evenimentele controversate ale momentului. A fi liberal era foarte cool. A fi liberal însemna să fii moralist. Studenții de la Yale din anii '80 erau înfocați susținători ai victimelor apartheidului, ai locuitorilor din El Salvador, ai guvernului din Nicaragua, ai mediului și ai grevelor sindicatului universității, din cauza cărora am rămas deseori fără cantină în ultimul an de studiu.     Liberalismul părea atât de etic. Liberalii mărșăluiau pentru pace, drepturile muncitorilor, drepturi civile și secularism. Partidul Republican era (în viziunea noastră) un partid al războiului, al marilor afaceriști, al rasismului și al creștinilor evangheliști. Nu puteam înțelege de ce ar alege un om rațional acest partid al răului și astfel, împreună cu tovarășii mei liberali, am căutat explicații psihologice pentru conservatorism, nu și pentru liberalism. Noi susțineam politicile liberale pentru că vedeam lumea Iimpede și voiam să-i ajutăm pe oameni, însă ei susțineau politicile conservatoare din pur interes personal (scădeți-mi taxele!) sau rasism abia mascat (nu mai finanțați programele de ajutor social pentru minorități!).”