Mintea. O scurta introducere in filosofia mintii

Filosofia minții este unică printre subiectele filosofice contemporane, scrie John Searle, prin aceea că, în ansamblul lor, cele mai renumite și influențe teorii sunt false. Considerat unul dintre cei mai eminenți gânditori ai lumii, Searle demontează aceste teorii, oferindu-ne, într-un stil comprehensibil și alert, o introducere în teoria minții. Pornește de la expunerea celor douăsprezece probleme ale filosofiei minții – reunite sub titlul Descartes și celelalte dezastre –, probleme la care revine pe tot parcursul volumului, pe măsură ce clarifică subiecte ca materialismul, conștiința, problema minte-corp, intenționalitatea, cauzarea mentală, liberul arbitru și șinele. Mintea reprezintă o introducere surprinzător de directă și antrenanță într-unul dintre cele mai provocatoare domenii ale filosofiei.   În celebrul enunț al lui Descartes «gândesc, deci exist», la ce se referă persoana întâi singular? Descartes nu se referă, cu siguranță, la corpul meu, ci la mintea mea, substanța mentală care constituie acel eu esențial. Avem acum un motiv întemeiat pentru a presupune că dualismul cartezian nu este o descriere acceptabilă din punct de vedere filosofic a naturii minții. Dar aceia dintre noi care respingem dualismul trebuie să mai răspundem la o întrebare serioasă: ce este, mai exact, șinele? Ce fapt referitor la mine mă face să fiu eu?   Voi încerca să depășesc vocabularul și ipotezele și, în acest fel, îmi propun să soluționez sau să înlătur problemele tradiționale. Dar, odată ce am realizat acest lucru, subiectul, filosofia minții, nu ia sfârșit: el devine mai interesant. […] Cele mai multe dintre introducerile generale la acest subiect se referă doar la Marile Întrebări. Acestea se concentrează, în principal, asupra problemei minte‑corp, acordând totodată o oarecare atenție problemei cauzării mentale și, într-o mai mică măsură, problemei intenționalității. […] În mod specific, mie mi se pare că trebuie să ne axăm pe întrebări despre structura detaliată a conștiinței și semnificația ultimelor cercetări din neurobiologie cu privire la acest subiect. - John Searle   Multe dintre întrebările filosofice din toate timpurile au avut în centrul lor natura minții. În istoria filosofiei au fost formulate multe ipoteze și chiar teorii despre modul în care percepem lucrurile, relația dintre minte și corp, ce ne face conștienți, ce sunt ideile și cum de știm cine suntem. Această lucrare vorbește despre toate acestea și ceva mai mult. John Searle, profesor de filosofie la Universitatea Californiei, construiește o filosofie a minții într-o manieră lucidă și pătrunzătoare pe ruinele acestor teorii, pe care inițial le introduce cititorului și le explică, iar apoi le aruncă în aer. Searle are convingerea că ideile lui Descartes și dualismul au dus pe un drum greșit felul în care gândim și astăzi despre minte. El discută principiul cauzalității al lui Hume, apoi analizează, fără a abandona spiritul critic, teorii moniste și materialiste, expunându-le limitele în înțelegere și incapacitatea de a se adecva la realitate. Își construiește propria teorie pas cu pas, regândind într-un mod foarte original și provocator fiecare aspect al minții - experiența senzorială, conștiința, liber arbitru, cauzalitate, inconștient, identitatea de sine etc. - și oferind exemple din psihologie și neurologie. Pe alocuri stilul cărții nu e lipsit de umor, dar meritul său cel mai mare este că reușește să dezvăluie minții cititorului o perspectivă cu totul nouă, să îl educe într-un stil de gândire ce va influența modul în care va percepe de acum înainte orice aspect al realității. De la micile frustrări provocate de modul abrupt în care Searle ne contrazice uneori propriile convingeri despre minte și dualism, la satisfacția descoperirii unei noi înțelegeri - mai profunde, mai stabile - a realității propriei noastre existente, cititorul pasionat de filosofie, și nu numai, descoperă în acest text o lectură provocatoare și originală. - Gabriela Deniz