Minunata familie Marvel

    Editura Corint le oferă tuturor cititorilor săi, în colecția Leda Edge, un fascinant roman în cuvinte și imagini creat de inegalabilul Brian Selznick: Minunata familie Marvel (The Marvels), o carte care a devenit bestseller The New York Times, fiind nominalizată drept cea mai bună carte pentru copii de publicații prestigioase precum Publishers Weekly și The Guardian.     Autorul este câștigătorul celui mai prestigios premiu american pentru carte ilustrată, Caldecott Medal, și a devenit popular în întreaga lume cu romanul sau Invenția lui Hugo Cabret (The Invention of Hugo Cabret), romanul publicat de Editura Corint în 2007 și a cărui ecranizare, Hugo (2013), în regia lui Martin Scorsese, avea să obțină, între alte numeroase premii și distincții, nu mai puțin de cinci premii Oscar. Brian Selznick a mai scris, de asemenea: The Houdini Box (1991), The Robot King (1995), Boy of a Thousand Faces (2000) și Wonderstruck (2011).     Minunata familie Marvel este un roman incredibil de frumos, care combină o poveste în imagini (care acoperă aproape 400 de pagini) și o poveste în cuvinte care, la început, pare să nu aibă nicio legătură cu povestea transmisă cu ajutorul desenelor alb-negru. Povestea în imagini începe în 1766 și redă istoria unei familii de actori. Povestea în cuvinte începe în 1990 și vorbește despre iubire și familia cea adevărată care s-ar putea să nu fie, nicidecum, formată din rudele de sânge. Cele două se întrepătrund, se contopesc, devenind hronicul unei case unice, într-o carte ca o bijuterie care poartă marca inconfundabilului Brian Selznick și pe care Editura Corint are deosebită plăcere să le-o ofere cititorilor săi, adolescenți, tineri și mai puțin tineri, deopotrivă, în colecția LEDA EDGE coordonată de Shauki Al-Ghareeb.         Fragment din romanul "Minunata familie Marvel" de Brian Selznick:     „Așeză sfeșnicele și urcioarele, cupele și tăvile de argint. În final, așeză un șervețel pe podea, sub unul dintre scaune.     Apoi Joseph luă desenele din dulapul lor și le puse, cu grijă, pe masă. Răsfoi paginile, una câte una. Toate detaliile pe care le memorase ieșeau în evidență ca niște străfulgerări în noapte, nume și titluri, și piese de teatru care acum i se păreau cât se poate de logice datorită lui Albert. Povestea din spatele poveștii îi deveni clara lui Joseph, ca o radiografie. Cu toate acestea, înșiși membrii familiei Marvel erau mai reali, mai vii decât fuseseră vreodată până atunci. Și, când ajunse la sfârșit, Joseph simți căldura îngrozitoare care apăsă pe pielea lui Leo și auzi teatrul în flăcări, trosnind și prăbușindu-se în jurul lui.     Întoarse foaia albă de hârtie de la sfârșitul teancului, aceea care îl întristase atât de mult pe unchiul lui, și Joseph își dădu seama că acesta era adevăratul cadou pe care i-l lăsase Albert Nightingale: povestea. Acum era povestea lui și el știa că propria poveste era la fel de neterminată ca aceea a lui Leo.     În Poveste de iarnă, un personaj pe nume Timpul anunțase publicul că trecuseră șaisprezece ani. Dac ar fi să se întâmple așa, se gândi Joseph, Leo s-ar putea trezi că le spune copiilor lui despre felul în care, când era tânăr, îl salvase pe bunicul lui dintr-un teatru în flăcări și Frankie s-ar putea să-i trimită lui Joseplh o vedere dintr-un loc exotic, și Blink s-ar putea să apară brusc cu o carte în mâini, care nu ar mai tremura, sus, în casa lui Albert, care supraviețuise miraculos în viitor.     Dar Timpul nu-l lăsă pe Joseph să se grăbească înainte. Focul vuia în jurul lui Leo chiar acum, iar flăcările aveau să continue să ardă până când avea să facă el ceva în legătură cu asta.     Așa că Joseph întoarse pagina.”