Minunata lume a lui Tom Gates - L. Pichon

NU CIȚI dacă ești: - Delia, sora mea nesuferită. - Marcus Meldrew (un neghiob). - Domnișoara Worthington care are mustață (e greu să nu te holbezi). Eu sunt Tom Gates. Când profesorii nu sunt cu privirea lor haina pe mine, îmi place să desenez și să scornesc tot felul de metode s-o enervez pe DELIA. Profesorii cred că sunt distrat și am un „deficit de atenție”. Ceea ce mi se pare cam mult spus, pentru că exact acum, de pildă, sunt FOARTE concentrat la ce biscuit ar trebui să mănânc mai întâi... Fragment din cartea "Minunată lume a lui Tom Gates. Volumul 1" de L. Pichon: "Întorși în clasă, Marcus se așază cât mai departe de mine. (Numai bine, zic eu.) - Marcus e un prost! zice Amy. L-a văzut împingându-mă și călcându-mă pe picior. (Poate că ideea de a mă înscrie în cor nu a fost atât de rea până la urmă.) În timp ce Amy mă consolează puțin, eu profit de ocazie ca s-o întreb de Dude3. Îmi amintesc că și ei îi plac. - Mergi la concert? o întreb. - Aș vrea, îmi răspunde. Dar nu am bilet... Atunci Marcus (care pur și simplu nu se poate abține pentru că este un tontălău gălăgios) se bagain seamă. - Eu am bilete la arena VIP. Taică-său cunoaște pe cineva, care cunoaște pe cineva, care cunoaște pe cineva, care le-a făcut rost de bilete... ce plictisitor. Îi spun că VIP înseamnă Vedeta cu Inteligența Puțină. Și mă crede! Ha! Ha! Așa că o invit pe Amy la concert cu mine, Derek și tata. (Nu-i mai spun de unchiul Kevin, mătușa Alice și cei doi veri.) Ea spune OK și se întoarce la citit. - Minunat, îi răspund fericit. Totul e perfect. O să mergem cu toții să vedem trupa mea preferată. Ce ușor a fost! Și așa, uit să mai fiu atent la ora de istorie și în loc de asta încep să-mi imaginez cum va fi concertul (ceea ce e mult mai amuzant). Dude3 sunt fantastici și cântă cele mai cunoscute melodii ale lor. Dintr-odată, la mijlocul unui solo de chitară, chitaristului de la Dude3 i se face rău și e scos dramatic de pe scenă. Solistul întreabă mulțimea: - Știe careva să cânte melodiile Dude3? - Eu! urlu, și mă avânt spre scenă. Mulțimea aplaudă. Amy aplauda. Derek aplauda. Încep să cânt și mulțimea e fermecată. Încep să-mi scandeze numele. TOM! TOM! TOM! TOM! TOM! Domnul Fullerman urlă la mine. (Am pierdut o bună bucată din lecția de istorie.)"