Minuni si lacrimi din Rusia insangerata - Protoiereul

    În această carte vom întâlni eroi ai credinței, cum sunt Sfântul Patriarh Tihon sau Mitropolitul Nicolae al Rostovului (care, după ce a fost condamnat la moarte și împușcat, a supraviețuit, și a reușit să se retragă, împreună cu duhovnicul său, părintele Ivan Culaghin, în România). Citind despre pătimirea lor, vom citi și multe minuni prin care Dumnezeu i-a întărit pe credincioși.     Putem spune că mulțimea minunilor făcute de Dumnezeu în Rusia a fost pe măsura sângelui vărsat de mucenici. De mucenicii al căror sânge a fost sămânța care a rodit renașterea creștină în fostul spațiu sovietici...     Din cuprins: Sfântul Ioan Iacob Hozevitul: Curajul credinței • MINUNI DIN RUSIA ÎNSÂNGERATĂ: Sângele Mântuitorului răstignit • Iluminarea icoanei „Maica Domnului mângâietoarea" din Kiev • Icoana de la cinematograf • O arătare minunată • Sfântul Nicolae în autobuz • Crucea bunicii • Crima și pedeapsa • A luat crucile de pe biserică • S-au veselit • Le-au ocrotit îngerii • Sacrilegiul • Cununile puse de Născătoarea de Dumnezeu • „EI, DE CARE LUMEA NU ERA VREDNICĂ": Viața Sfântului Tihon, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse • Arhiepiscopul Vladimir, Mitropolitul Kievului și al Galiției • Maxim, Episcop de Șerpuhov • Mitropolitul Nicolae al Rostovului • Șaizeci de martiri dintr-un lagăr siberian • Preasfințitul Nikon • Soarta lăcașurilor sfinte din Voronej • Maica Stareță Antonină • Preotul Nikolai Prozorov • Călugărițele prizoniere de la Martiră pentru credință • Tineri martori ai lui Hristos      Fragment din povestirea "SFÂNTUL NICOLAE ÎN AUTOBUZ":       “Într-o zi de februarie 1965, un autobuz plin de călători se îndreptă către orașul cel mai apropiat. Vecinul cel mai apropiat al conducătorului era un bătrân, impunător și solid, cam de 75 de ani, cu barba albă, care purta o manta călduroasă și o căciulă cu urechi.     Autobuzul înainta încet, căci zăpada se așternea. Ajungând la o cotitură a drumului, lanțurile din spate ale mașinii s-au rupt. Deși șoferul a frânat, a pierdut controlul mașinii sale, neputând-o împiedică să se izbească de un alt autobuz, plin de lume, care i-a apărut înainte; toate acestea s-au petrecut cu viteza fulgerului; inimile călătorilor păreau gata să le sară din piept. Cele două autobuze s-au oprit la un centimetru unul de altul.     Bătrânul și-a făcut atunci semnul crucii, exclamând:     - Slavă ție, Doamne! Slavă ție! Binecuvântat să fie numele tău, Preasfânta Maică a Domnului, căci tu ne-ai izbăvit!     Câteva minute mai târziu, celălalt autobuz și-a reluat drumul, în timp ce șoferul nostru și ajutorul lui puneau lanțurile din nou.     Un tânăr începu atunci, zâmbind, să-i spună bătrânului:      - Iartă-mă, bunicule, dar nu m-am putut opri să nu râd când te-am văzut făcându-ți semnul crucii! Desigur, obișnuință! A doua natură! Totuși, văd că ești om instruit, de aceea îți spun că în prezent, în acest an 1965, asemenea obiceiuri sunt cu adevărat absurde!     Bătrânul, fără a părea cu nimic tulburat, reluă cuvântul:      - Îți voi răspunde bucuros, tinere tovarăș, și sunt chiar gata, dacă dorești, să-mi fac autocritică. De unde știți ce cuget eu? Noi toți, într-un fel sau altul, ne prefacem. Ne pretindem a fi toți atei, membri devotați ai partidului, buni cunoscători ai marxismului și ai altor lucruri, dar sosește clipa când omul adevărat, care este ascuns în noi, se dezvăluie. Tocmai asta s-a întâmplat acum. Din locul în care vă aflați, nu puteți vedea ce se petrece în spatele dumneavoastră, însă, stând într-o parte, am văzut cel puțin zece persoane făcându-și semnul crucii."