Miorița este „una dintre marile opere clasice ale literaturii universale," a spus teoreticianul literar austriac Leo Spitzer. Este o poezie aparent simplă, dar în fond extrem de complexă, care a stârnit entuziasmul occidentalilor și, în contextul mișcărilor de emancipare națională din Europa de la mijlocul secolului al XIX-lea, i-a făcut să vadă ca un popor, care a putut crea o adevărată capodoperă, are dreptul să aibă un stat propriu. A fost momentul creării statului național România. Din ce cauză Miorită a stârnit controverse atât de mari, încât, în ultima vreme, unii o consideră dăunătoare? Creatorii populari nu puteau, nicidecum, să compună și să lase ceva dăunător pentru urnnasii Ior. Cum să fi devenit astfel pentru noi, cei de azi? S-a întâmplat ceva cu versurile sau cu capacitatea noastră de a le mai înțelege? Din ce cauză „una dintre marile opere clasice ale literaturii universale" a devenit inacceptabilă în propria țară? Un poem devenit național unește poporul. Cum se face că acest poem dezbină? De unde vine atâta aversiune a unora împotriva lui? Nu cumva de la înțelegerea grăbită i greșită a versurilor? Tot ce ni se pare concret în Miorita sunt simboluri. Mai suntem oare capabili să descifrăm metafore și alegorii create de străbunii noștri? Cine este ciobanul din Miorița, cum se raportează el la natură și la univers? Care este mesajul multimilenar al textului? Bazat pe analiza sutelor de variante ale Mioriței, pe numeroase lucrări și opinii, autorul încearcă să răspundă la aceste întrebări.
