Miraj

Într-o lume dominată de brutalul imperiu Vathek, Amâni, o față de optsprezece ani, este o visătoare. Ea visează la viața de dinainte de ocupație, la poeziile vechi pe care le adoră, la aventuri și călătorii dincolo de căminul ei izolat. Dar Amâni e răpită și dusă în mare secret la palatul regal, unde descoperă că arată aproape identic cu Prințesa Maram – atât de urâtă de propriul popor, încât are nevoie de o dublură pentru a apărea în public. Obligată să joace un rol pe care-l disprețuiește, Amâni se lăsă vrăjită de frumusețea palatului și de logodnicul prințesei, Idris. Dar extravaganta vieții la curte ascunde violența și frica. Dacă Amâni vrea să-și mai vadă vreodată familia, va trebui să-și joace rolul la perfecție, căci orice mișcare greșită îi poate aduce moartea.   Miraj e plin de personaje care parcă au existat cu mult înainte de poveste, într-o lume pe cât de frumoasă, pe atât de crudă. Daud are un talent rar și acesta este un debut isteț, romantic și incitant. - Veronica Roth   Călătoria protagonistei – de la o tânără inocentă de la sat până la o femeie calculată, care se dă drept împărăteasă – are dimensiuni galactice. Această carte pune întrebarea: Ce înseamnă să te dai drept inamicul tău? Iar răspunsul e o aventură incredibilă.- Tochi Onyebuchi Fragment din cartea "Miraj" de Somaiya Daud "I-am aruncat o privire fratelui nostru mai mare. Aziz se născuse înainte de ocupație. Dintre noi trei, el era singurul care își amintea cum era viața noastră pe atunci, care îi cunoscuse pe părinții noștri cu chipurile neumbrite. Anii ocupației îl făcuseră pe fratele nostru tare ca oțelul. Era înțelept, poate mult peste vârsta lui, și de încredere. În vreme ce Husnain se aruncă deseori cu capul înainte, Aziz privea mereu iscoditor în jurul lui, de parcă toată lumea avea să-i încredințeze secretele sale. Inclusiv frații mai mici și neastâmpărați. - N-o voi face, i-am jurat lui Husnain, înăbușindu-mi un zâmbet. - Ar fi trebuit să aștept până după ceremonie, mi-a replicat el, rânjind la rândul lui. Afară, aerul era ciudat de liniștit, cu excepția sunetului pe care dronele vathek îl făceau gonind pe deasupra, scanând pământul cu razele lor de un alb strălucitor. în stânga noastră se afla livada cu solul pârjolit, iar aerul era colorat în roșu de la vaporii canistrelor de stins incendiul pe care vathi le împrăștiaseră în vâltoarea focului. În urmă cu câteva săptămâni fuseseră trei culturi alăturate - rodii și măsline la vest și spre est trandafiri, pe care îi creșteam pentru vânzare și pentru a face parfum. Acum livezile dinspre apus arătau ca un cimitir, cu sute de brațe ca niște fuse carbonizate întinzându-se către cerul roșu. Tufele de trandafiri și spalierele dispăruseră, spulberate de vâlvătăi. Fumul și vaporii roșietici ai canistrelor antiincendiu continuau să se răspândească. Nimic nu vă mai crește aici ani buni. M-am forțat să-mi întorc privirea. Nu ajută la nimic să-ți plângi de milă, să te întrebi din ce vom trăi la iarnă sau ce vom munci la primăvară. Pretindeau că focul fusese pus din cauza „rebelilor" din zonă. Dar singura dovadă a Gărzii cum că aceștia se adăposteau printre noi erau niște cuvinte care, după spusele oamenilor, fuseseră gravate pe clădirea de la intrarea în cetate."