Romanul Mîrii nemuririi a fost distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române pe anul 2006. Dacă există o marginalitate interesantă, aceea a devianților, a infractorilor, a boemilor, a lumii interlope, care a atras dintotdeauna privirea artei și a presei, Radu Aldulescu ne atrage atenția asupra umanității umile – „mîrii nemuririi” –, de rang secund, care viețuiește dintotdeauna în marginea istoriei, dar, ase-menea speciilor invizibile, aparent minore, este cea care perpetuează atît specia și pătura de excluși ai societății, cît și valorile simple, de bază, alfabetul umanului. Vieți simple, drame etern umane, existente fără istorie, de care romanul, în goană sa după senzațional și atipic, nu s-a mai interesat consistent de la Zola încoace. Mîrîi nemuririi trăiesc în afara timpului. Radu Aldulescu este, după părerea mea, cel mai puternic prozator, omul cu filonul narativ cel mai viril din proza noastră apărută după ’89. Mîrîi nemuririi este un roman greu de înghițit, dar vă asigur că toată această mîzgă, toată această existență pestilențială știe să se alchimizeze și are și ea doza ei de sublim. - Dan C. Mihăilescu
