„Sociolog marxist, figura centrală a nomenclaturii roșii în primul deceniu ce a urmat instaurării Republicii Populare Române, Miron Constantinescu (1917–1974) este un personaj important al epopeii comunismului românesc. Cu toate că nu a avut anvergura politică a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a Anei Pauker sau a lui Nicolae Ceaușescu, Miron Constantinescu rămâne un personaj care apare, cu încăpățânare parcă, în multe momente-cheie care au marcat isto-ria partidului comunist. Așadar, istoria vieții sale merită a fi spusă. Însă, astăzi, biografia a depășit de mult abordarea clasică. Scopul biografiei nu mai este doar acela de a relata o viață, de a se reduce la o enumerare cronologică a evenimentelor de zi cu zi. Astăzi se insistă și se glosează în jurul contextelor, oricare ar fi ele: istoric, social, cultural, politic sau geografic. Practic, biograful nu mai este interesat doar de cursul unei vieți, ci de modul în care această existență relaționează cu diferitele contexte în care evoluează. Mai mult, scopul biografiei nu este persoana în complexitatea ei și nici societatea în complexitatea ei, ci punctul sau punctele în care cele două interacționează. În acele puncte sau situații, individul și contextul se lămuresc reciproc." (Ștefan BOSOMITU) „Miron Constantinescu nu a știut, nu a putut și poate că nici nu a vrut să devină un Milovan Djilaș al României. Nu era făcut din acea plămadă din care se nasc ereticii. A fost un activist devotat care, în circumstanțele date de loc și de timp, a încercat, în era hrușciovistă, o liberalizare internă. A eșuat, s-a repliat, a cedat. Avem în cartea lui Ștefan Bosomitu un tezaur de informații, atent, circumspect și pertinent analizate, pe baza căruia putem înțelege cum un intelectual sofisticat a putut participa la orgiile propagandistice ale eternului stalinism românesc." (Vladimir TISMĂNEANU)
