Misiune secreta

    Fenomenele deosebit de complexe ale terorismului și crimei organizate cresc și ating cote din ce în ce mai alarmante. Pericolele care se prefigurează odată cu evoluția metodelor și cu finanțările uriașe, precum și conflictele politico-militare mondiale sunt oprite doar de profesionalismul extraordinar al trupelor din unitățile speciale, eroii zilelor noastre care fac ca acest flagel să fie combătut, într-o luptă acerbă pentru protejarea vieții, a libertății și a drepturilor fundamentale ale omului. Cartea de față descrie partea nevăzută a unor intervenții reale ale forțelor antitero din 16 state precum: SUA, Rusia, Israel, Iordania și alte 12 de pe teritoriul Europei și s-a bucurat de un succes răsunător și în alte țări.     O fereastră deschisă către o lume închisă. Suspans până la ultima pagină.     JUDITH GROHMANN este o jurnalistă cunoscută mai ales prin faptul că a fost primul civil căruia i s-a permis să pătrundă în lumea discretă, dar letală pentru răufăcători, a unităților speciale.       Fragment din roman:       „2013 Arestarea unui mare criminal la Amman        Bărbatul era mai periculos decât ceilalți criminali cu care unitatea specială s-a confruntat până acum. Comisese mai multe crime, vindea droguri, fură mașini pe care le demonta, cumpără și vindea armament greu, pe scurt, făcea comerț cu orice îi putea aduce un profit. Era unul dintre oamenii în libertate cei mai periculoși și violenți din Iordania. Era nebun și, deci, incontrolabil.     Nu avea respect și frica de poliție sau față de oricine îndrăznea să-i stea în cale. Reprezenta un pericol pentru el și pentru ceilalți. Când Serviciul de Informații sună la centrala Unității Speciale 14, în acea zi de 20 februarie 2013, se consideră că acest om nu va putea fi prins niciodată. „Pregătiți-vă, l-am găsit"!, se auzi mesajul laconic.     De cinci luni, serviciile secrete iordaniene erau pe urmele lui. Dar se întâmplă mereu la fel: de-abia îl reperau undeva, că imediat se pierdea în clandestinitate. Nu trecea o zi fără o informație primită de la populație că s-ar afla într-un anumit loc. Dar când poliția ajungea acolo, el deja dispăruse.     Cu timpul, criminalul, ajuns acum la 45 de ani, dobândise o anumită tehnică și-i ducea pe polițiști de nas. Când credeau că au pus mâna pe el, iar le scăpă. La începutul lui februarie, omorâse cu bestialitate două persoane care îl înfruntaseră.     Datorită aflării numărului său de telefon, serviciul secret putea acum să-i urmărească deplasările: un bun punct de plecare pentru întocmirea unei strategii. Din nefericire, asta a dus la un impas. Era imposibil de prins: în același timp peste tot și nicăieri, parcurgea distanțe când lungi, când scurte. Fără nicio logica aparentă. Acționa spontan și la întâmplare, ceea ce făcea sarcină atât de grea. Asta pe o rază de numai un kilometru.”