[...] Înainte de a începe lectura acestei cărți, îl atenționez pe cititor că intenția mea a fost nu „să toc”, ci „să decojesc" ceapă. Parcurgerea „memoriei misionare" a Bisericii Ortodoxe i ar fi dat deseori prilej de lăcrimat: contexte socio-istorice dificile sau chiar potrivnice, încercări eșuate de înnoire, proiecte eșuate, trădări din partea altor „frați" creștini etc. Totuși, nu doresc să pornesc cu un ton pesimist. Dimpotrivă, sunt sigur că în momentul de față Ortodoxia se găsește într-un moment de cumpănă în ceea ce privește vocația sa misionară (O. CMment 2015). După decenii de prigoană ideologică - și, din nefericire, nu numai... - din partea unor regimuri totali-tare atee, actualul context socio-istoric este mult mai prielnic desfășurării unei misiuni eficiente, deopotrivă pe plan intern și extern. Mai mult decât atât, după foarte multă vreme istoria face ca, în perioada contemporană, orice potențial eșec să se datoreze nu factorilor exogeni, ci endogeni. Cu alte cuvinte, o misiune ortodoxă eșuată astăzi ar avea drept cauză principală doar pe ortodocșii înșiși... [...] - din Prefață
