Misterele Artei Regale

    "În secolul al XVIII-lea, Arta Regală a devenit sinonimă cu francmasoneria. Francmasonii moderni se ambiționau să ridice Templul virtual al Omenirii viitoare, instruită pe plan intelectual și înțeleaptă în marea ei majoritate.     O astfel de lucrare depășește cu mult tehnicile de arhitectură obișnuite. Ea cuprinde mistere de ordin religios, care sunt cele ale adevăratei Arte Regale. Creând Inițiați, această Artă formează Regi, adică oameni situați mai presus de orice constrângere, deci liberi, stăpâni suverani asupra propriei persoane. Pentru a se ridica la un nivel inițiatic atât de înalt, respectivii trebuiau să învețe a gândi în mod independent.     Invităm cititorul paginilor care urmează să lucreze în mod inițiatic. Materialele pe care i le oferim provin din șantierul Inițierii occidentale, în care există blocuri de piatră sculptate acum mai bine de cinci mii de ani, pe malurile râului Eufrat. Geniul grec a lăsat, de asemenea, modele nepieritoare, iar atât de puțin cunoscutul nostru Ev Mediu se dezvăluie aici în întreaga lui splendoare." - Oswald Wirth     Fragment din volum:       “A muri înseamnă a trece dintr-o stare a ființei în alta, căci nimic nu se pierde. În această privință, știința modernă este de acord cu intuiția primordială a omului. Sămânța pusă în pământ moare, învelișul său putrezește, dar o nouă plantă se naște din ea. La fel, postulantul trebuie să moară în viața sa profană pentru a renaște în cea inițiatică. Această naștere este, pentru el, un efort prin care se eliberează de tot ce este inferior, pentru a se putea înălța către cerul celui mai pur idealism.     Pentru a se regenera spiritual, eroii din Antichitate coborau în Infern. Însă nu rămâneau acolo, căci forța de ascensiune căpătată în adâncuri îi transportă numaidecât în cer. La rândul său, postulantul nu stă decât puțin timp în matricea subterană în care i se pregătește renașterea. Din această temniță el nu poate ieși, însă, decât „nici gol, nici îmbrăcat", cu alte cuvinte va trebui să se dezbrace de o parte din veșminte. Cutuma vrea ca el să își dezgolească sânul și genunchiul stâng, dar și brațul drept. În plus, își va scoate ciorapul din piciorul drept, pe care îl încălță, gol, într-un papuc de casă și, în cele din urmă, va fi legat la ochi. Candidatul la inițiere nu va primi nici o explicație despre aceste cerințe, câtă vreme nu va fi trecut prin încercările la care este supus; așa că rămâne descumpănit, în așteptarea instrucției inițiatice pe care va merita să o primească după aceea.      Cititorul a înțeles că regiunea inimii este dezgolită ca o aluzie la sinceritatea deplină a postulantului, iar mâneca dreaptă a cămășii va fi suflecată drept semn că este gata de muncă. Goliciunea genunchiului este necesară pentru că, odată ce-l va pune în pământ, să intre în contact cu solul sacru pe care stă, de partea opusă, piciorul desculț. Dar de ce piciorul stâng rămâne în pantof? Este oare neapărat necesar ca primii pași pe drumul spre inițiere să fie făcuți șchiopătând?"