Misterul Cinei de pe urmă. Isus și rădăcinile iudaice ale Euharistiei În ultimii ani, creștinii de pretutindeni redescoperă originile iudaice ale credinței lor. Iar între riturile creștine, Pastele, sărbătoarea Învierii Domnului, are cele mai puternice legături cu religia vechilor evrei. Brant Pitre și-a propus să elucideze această legătură răspunzând unor întrebări precum: Cum arată sărbătoarea Paștelui în vremea lui Isus? Ce așteptau evreii de la Mesia? Ce a urmărit Isus prin instituirea Euharistiei? Și, mai presus de toate, ce a vrut să spună Isus prin cuvintele: „Acesta este trupul meu… Acesta este sângele meu“ și prin misterul frângerii pâinii? Subtil cunoscător al Bibliei și al interpretărilor tradiționale, evreiești și creștine, ale Sfintelor Scripturi, autorul aruncă o nouă lumină asupra Cinei de pe urmă, analizând vorbele și gesturile lui Cristos în cadrul iudaismului din secolul I și subliniind adevărata revoluționare a credinței pe care a inaugurat-o. Cartea de față ne oferă o incursiune fascinantă în istoria religioasă a poporului ales, în care eșecul împlinirii destinului uman a fost reparat și depășit de o revelație și o pedagogie divină care să-i permită omului să-și redobândească demnitatea. Ele evocă situații de viață cu valoare paradigmatică, instituții, gesturi semnificative care, mai apoi, se cristalizează într-o liturgie cu forță eliberatoare. Cina de pe urmă luată de Isus Cristos cu ucenicii săi este o astfel de liturgie. Celebrarea ei nu doar reamintește un eveniment din trecut, ci, prin frângerea pâinii și prin oferirea cupei cu vin, actualizează Jertfa de sine a Mântuitorului astfel încât rodul ei eliberator se perpetuează de-a lungul veacurilor. - Tarciziu Șerban
