Vajrayāna (sau Vehiculul de Diamant) este școala din buddhismul Mahāyāna prevalenta în Tibet, Bhutan, Sikkim, Ladakh și Mongolia. Forma de mistică eminamente practică, ea oferă tehnici precise pentru dobândirea acelei înțelepciuni prin care egoul omului este negat și el intră în beatitudinea Eliberării (Nirvāna). Timp de peste o mie de ani, tehnicile acestea – elaborate la universitatea monastică Nālandā, în India – au fost transmise de la maestru la discipol și ferite de curiozitatea intrușilor.
Cartea de față se referă doar în treacăt la istoria, dezvoltarea și starea prezentă a Vajrayānei, și la diferitele școli și secte. Ea se ocupă în primul rând de metoda tantrică – mijloacele de a dobândi rezultatele extraordinare ce decurg din antrenamentul minții. Cei care o practică dobândesc o atitudine de invidiat în fața vieții, învață să transforme urâțenia în frumusețe, devin pricepuți în a-și struni energia pasiunilor și descoperă că natura lor transcende cu mult și cea mai elevată concepție despre absolut. Opțiunea între Zen și Vajrayāna este una de metodă și nu de scop, și chiar metodele se aseamănă prin aceea că ambele se ocupă de minte la un nivel care transcende gândirea conceptuală; dar Vajrayāna se adresează oamenilor cărora le este mai ușor să utilizeze simbolurile și conceptele ca pe niște arme cu care să se debaraseze de concepte, în loc să încerce să le elimine dintru început.
Diversele rituri și practici meditative din cadrul Vajrayāna oferă unor oameni foarte diferiți mijloacele pentru a calma agitația necontrolată a gândurilor, a-și dezvolta puterile spirituale latente și, prin accederea la stări tot mai profunde ale conștiinței, să fie în cele din urmă inundați de lumina orbitoare a înțelepciunii.
