Dintr-o perspectivă românească, am putea spune că, în ultima sa carte, Alfie Kohn își plasează preocupările între D-l Goe, celebra schiță a lui Caragiale, și Poziția copilului, filmul care ne-a adus Ursul de Aur la Berlin. Pentru că în Mitul copilului răsfățat. Să punem sub semnul întrebării stereotipurile despre copii și părinți analiza acoperă probleme că permisivitatea și așa-zisul răsfăț, așa cum au fost expuse în presa ultimilor ani care făcea un domn Goe din orice copil crescut democratic, sau că relația copiilor mari, de douăzeci sau chiar de treizeci de ani, cu părinții lor, în contextul agresivității mediatice împotriva tinerilor care își găsesc cu greu locul într-o societate încă fragmentată de criza economică a ultimilor ani. În același timp, în Mitul copilului răsfățat, Alfie Kohn reia, cu argumente noi și pe baza celor mai recente studii, temele analizate în cărțile sale anterioare și care definesc relația cu tinerele generații acasă și la școală: iubire necondiționată, permisivitate, disciplină și auto-disciplină, competitivitate și concursuri, pedepse și recompense. Independența și autonomia sunt alte două idei pe care Alfie Kohn le aprofundează în ultima sa carte, de data aceasta încadrându-le în contextul unui fenomen al individualismului analizat din perspectiva culturală, istorică și politic-ideologică. Cu acest prilej, Alfie Kohn pune sub lupă încă un concept devenit de curând foarte la modă, acela al părinților elicopter sau, pe românește, al părinților cloșca. Există sau nu astfel părinți? Este sau nu benefic pentru copii ca părinții să fie foarte apropiați, protectori și implicați. Și până la ce vârstă? Acestea sunt câteva din întrebările la care vom găsi răspuns în Mitul copilului răsfățat. Să punem sub semnul întrebării stereotipurile despre copii și părinți. Sanda Watt Titlul original: The Myth of the Spoiled Child: Challenging the Conventional Wisdom about Children and Parenting
Mitul copilului rasfatat
