Mituri si ritualuri in crestinism

Analiza amănunțită a creștinismului propusă de Alan Watts în această carte aduce o lumină mai clară asupra unei religii care ne influențează încă mai mult decât ne dăm seama sau decât am vrea să admitem. Spiritul obiectiv al lui Watts, însoțit de filtrul spiritualității orientale care privește cu detașare lumea ca pe un întreg holografic, scoate în evidență adevăratele virtuți creștine și modul în care ne ajută să pătrundem sensul real al miturilor și ritualurilor specifice spațiului creștin. Ca în fiecare dintre studiile sale, Alan Watts depășește dogmele și oferă o perspectivă mai cuprinzătoare, care ne deschide către o coerență luminoasă a vieții și a universului, către o sacralitate posibilă în viața de zi cu zi.   În paginile ce urmează, principalul nostru obiectiv va fi să descriem unul dintre cele mai frumoase mituri care a înmugurit vreodată din mintea omului său din procesele inconștiente care îi dau forma și care, într-un anumit sens, sunt mai mult decât omenești. [...] În plus, este vorba despre o descriere, nu despre o istorie a Mitologiei Creștine [...]. După descriere, vom încerca o interpretare a mitului în spiritul generic al philosophiei perennis pentru a aduce la lumină caracterul realmente catolic sau universal al simbolurilor și a împărtăși bucuria de a descoperi o fântână a înțelepciunii pe un tărâm unde mulți nu mai așteaptă altceva decât un deșert de platitudini.   Este binecunoscut ca primii creștini trăiau aproape zilnic cu speranța Celei de-a Doua Veniri și a Sfârșitului Lumii, căci, dacă luăm cuvintele Evangheliilor în sens literal, Hristos a spus foarte limpede că ea urma să survină într-un viitor foarte apropiat. Dar, cum anii și secolele treceau, iar în plan temporal nu venea nicio «Zi a Judecații», așteptările legate de ea au fost treptat îndreptate către momentul morții fizice. De-a lungul primului secol creștinul veghea mereu, așteptând să vină Fiul Omului pe norii cerului, dar, deja în Evul Mediu, el veghea îngrijorat de posibilitatea unei morți subite, care să-l găsească «nedezlegat de păcate, neîmpărtășit, nemiruit», ca pe fantoma din Hamlet – adică, fără să aibă parte de ultima Spovedanie, Împărtășanie și Maslu. - Alan Watts   Cuprins: Prefață Prolog La Început Dumnezeu și Satana III. Postul Crăciunului Crăciunul și Bobotează Patimile De la Paste la Rusalii VII. Ultimele Patru Lucruri GLOSAR