Da, e criză, dar noi avem sămânța veșniciei, să stăm în alb de nea în noaptea privegherii, să alegem bobul crestat cu „Tatăl nostru” și El va da cununa anului ce vine, cu ploi line, cu ape ce-l fac să rodească însutit. Ana a reușit să înmulțească bobul uscat cu căldura apei din lacrima pocăinței, nici nouă nu ne este străină: rugați-L pe Cel ce s-a născut din năstrapă rodirii Sale, să lumineze acest veac pentru ca toți să vadă sensul eshatologic al existenței, unicul sens, care nu se măsoară în lichidități, ci în smerenie, răbdare, ascultare și priveghere pentru toți cei care și-au închis urechile lor și nu mai aud nici susurul de sus, dar acum nici zornăitul de jos. Să ne rugăm ca lumea să dobândească oameni și nu „dominus ac deus”. Caut un om, ce frumos! Iată, se gătește peștera, ieslea își schimbă paiele și ei își îngrămădesc ziduri. Fiți buni! Rugăciunea trece peste ziduri și dacă e multă le dărâmă și acesta este sensul existenței noastre: să ne rugăm ca sfârșitul să nu ne găsească dormind, ci priveghind și cântând Celui care atunci când e de trebuință și spre mântuire, ne trimite pâine din cer și apa din stânca seacă, nu făcută cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii – Hristos – sensul existenței tuturor.
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
