Momente, schite, nuvele - I.L. Caragiale

Prima impresie pe care o comunică lectură schițelor lui Caragiale este aceea a unui univers de infinită varietate, guvernat însă de o lege unică. Pentru că fiecare bucată în parte are farmecul unei miniaturi finisate desăvârșit, iar toate împreună capătă valoarea ansamblului pitoresc și coerent, în care detaliile nu se dizolvă, ci se încarcă de noi sensuri, prin efectul relevator al perspectivelor conjugate. Diversitatea peisajului uman îngăduie și chiar impune scrutarea lui din mai multe unghiuri, pentru a determina principalele incidente ale lumii care concură la definirea imaginilor alcătuitoare. Ceea ce trebuie subliniat de la început este că însușirea unității nu reprezintă un simplu rezultat al contemplării ulterioare, ci decurge anume din proiectele scriitorului, urmărite de el cu deplină consecvență. - Ștefan Cazimir   În adevăr, examenul atent al nuvelelor atestă o construcție logică și stringentă. Scriitorul selectează cu grijă informațiile necesare definirii caracterologice a personajelor, preparării, desfaurării și accelerării conflictului. Fiecare secvență se leagă de cea care o precedă și de cea care o urmează, iar detaliile, cât de neînsemnate ori de gratuite aparent, se justifică în perspectiva deznodământului. Zarifopol vedea în această înlănțuire riguroasă influență teatrului clasic, ceea ce e probabil adevărat, fără a se exclude însă și o altă înrâurire, cea a ațiinței pozitiviste, cu predilecția ei pentru explicații cauzale și fundamentarea deterministă a proceselor de conștiință. - Paul Cornea