Mostenirea regatului dacilor

Moștenirea regatului dacilor și efortul de punere a ei pe catafalc. Reflecții pe teme istorice Interesat cu întreaga domniei sale ființa, de destinul dacilor și al moștenirii complexe și profunde adusă de ei în etnogeneza poporului român, autorul pune în evidență prin cugetări — ce urcă,adesea spre treapta filosofiei istoriei prin comparații cu soarta altor neamuri și observații pornite de la fapte nu o dată la îndemâna oricui, aspecte revelatorii despre continuitatea sufietească, culturală și materială a celor despre care istoria parcă și-a propus să nu-i mai amintească. Cu o rară stăruință, domnul Gavril Cornuțiu demască și condamnă cu vehemență sau ironie popoare, personalități și oameni, deranjați de existența noastră sub soare și mai ales de bogățiile spirituale și naturale pe care ei, dacii, ni le-au lăsat. E o replică la multe din perfidiile contra noastră proliferate dinăuntru și din afară.  Totemul este legat cert de credință originii tribului respectiv. Același totem înseamnă în mod definitoriu origine comună. Românii cinsteau lupoaica "mater" adoptivă. Dacii erau conduși la luptă de steagul cu cap de lup. "Blazonul" unui drapel are relație cu semnificația de origine a celor pe care îi reprezintă. Dacii mergeau la luptă cu credința că murind vor ajunge în lumea cea bună, lângă strămoși și erau conduși în lupta de o imagine totemică. Dacă triburile suse (souche) ale celor două popoare au rădăcina comună, atunci și limbile lor trebuie ca în mod logic să fie asemănătoare. - Gabriel Cornuțiu