Munca actorului cu sine insusi vol. 1

Oare câte spectacole se joacă zilnic, în întreaga lume, nu după esență, ci după principiul «în general»? Zeci de mii. De aceea să nu vă mire dacă vă voi spune că în fiecare zi, în întreaga lume, sute de mii de actori greșesc profund, prelucrând sistematic procedee scenice incorecte și periculoase. Și este cu atât mai rău, cu cât, pe de o parte, însuși teatrul și condițiile artei sale îl împing pe actor spre aceste obiceiuri periculoase. Pe de altă parte, însuși actorul, care caută calea minimei rezistente, folosește de bunăvoie meșteșugul «în general». - Konstantin Sergheevici Stanislavski În profesia mea, folosesc această carte în fiecare zi. Ceea ce nu înseamnă că o deschid în fiecare dimineață sau că folosesc numai exercițiile lui Stanislavski. Din nefericire, nici măcar n-am timp s-o citesc foarte des. Dar ea este prezentă în felul în care gândesc teatrul. Îmi amintește de profunzimea și de pasiunea cu care fiecare artist adevărat poate și trebuie să-și analizeze propria artă. - Yuri Kordonsky „Există imaginație cu inițiativă, care lucrează independent. Ea se dezvoltă fără eforturi speciale și începe să funcționeze imediat, fără să obosească, în starea de veghe și în vis. Există și imaginație lipsită de inițiativă, dar care, în schimb, reține ușor ceea ce i se sugerează și apoi continuă să dezvolte independent acel lucru. Și cu o astfel de imaginație este ușor să ai de-a face. Dacă imaginația reține, dar nu dezvoltă ce i se sugerează, atunci munca devine mai grea. Dar există oameni care nici nu creează, nici nu înțeleg singuri ce li se dă. Dacă, din cele arătate, actorul înțelege numai partea exterioară, formală, atunci acesta este un semn al lipsei de imaginație fără de care nu poate fi artist.“