Poetul, refuzând orice tutelă, își vede de treabă, cu aceeași fantezie nestrunită, cu schimbări de ton și de registru, șocând prin originalitate, stranietate, experimentalism și bineînțeles, spontaneitate. El pare doar interesant (pentru unii exegeți); alții vad în N. Sârbu, pe bună dreptate, „cel mai postmodernist poet reșițean" și aplauda spiritul iconoclast, insurgent, conștiința sa rebelă. Poet fără mască, scria Ionel Bota, un harnic critic din Oravița, cel care, în Visul și Inorogul (2000), analiză, pe întinderea unui volumaș, prestația lirică a unui autor „fără operă", cum se lamentează jucăuș-autoironic N. Sârbu. Or, poetul agreează poezia-joc, haotismul imaginilor, fantasmele cotidianului, fără a pică în contemplație frivolă. Devorând cărți, trăind în vecinătatea poeților, scriind cu înverșunare („hai să scriem/ de parcă am fi vii"), autorul nostru se apropie de trendul echinoxist doar prin însingurare, departe de tam-tam-ul publicitar; și se desparte, orgolios, prin verva suprarealistă, hrănind o scriitură febrilă, ,socanta prin locvacitate și asociaționism, de exotism intelectual. - Adrian Dinu Rachieru
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
