Nancy Parker. Jurnalul unei detective

Detectivă, asta mi-ar plăcea cel mai mult să devin și nu văd niciun motiv pentru care n-aș putea fi. În afara faptului că, poate, sunt prea tânără pentru asta. Și că nu îmi place sângele. Nancy Parker tocmai a împlinit paisprezece ani și a primit prima ei slujbă – servitoare în casa emancipatei doamne Bryce. Nu este tocmai ce și-a dorit, când Nancy ar prefera să dezlege cazuri de crimă, dar când doamna Bryce începe să dea petreceri extravagante, lucruri suspecte ies la iveală. Va reuși Nancy să afle toate secretele din trecutul tenebros al stăpânei sale, dar și să fie o servitoare-model, pentru a nu-și pierde slujba?     Fragment din romanul "Nancy Parker. Jurnalul unei detective" de Julia Lee:     “Lăptarul, care chiar atunci trecea pe stradă, le făcu un semn cu mâna celor două, de pe scaunul căruței. Până și calul acestuia se uită curios la ele.     Ella îi ignoră pe amândoi și o conduse pe Nancy de-a lungul uneia dintre marginile Verdeții. Câinele o luă înainte, oprindu-se numai ca să amușine niște smocuri ciudate de iarbă. Ella se străduia să țină pasul cu acesta, mirându-se cât de repede putea merge un câine cu niște picioare atât de scurte.     — Voiam să-ți arăt însemnările mele, spuse ea. Am făcut o listă cu toate lucrurile care au fost furate și am crezut că vrei să afli mai multe despre - despre chestiile astea...     Nancy ranji:     — Pentru că e treaba mea să le șterg de praf și să le lustruiesc?     — Pentru că e vorba despre Teoria mea - îți amintești? Despre felul în care o servitoare observă tot ce se petrece și felul în care se comportă oamenii, atât în public, cât și în intimitate. Trebuie să cunoști o mulțime de lucruri legate de psihologie.     — Despre pisico-ce?     — Psihologie.     — Asta e încă una dintre Ologiile tale, nu-i așa?     — Psihologia studiază mecanismele interne ale psihicului. Mintea. De ce oamenii fac anumite lucruri și ce semnifică acestea. Un tip, și anume doctorul Freud, se pare că a inventat-o - și toată lumea care are tangența cu doctorii de creier vorbește despre asta.     Ella nu era prea sigură dacă reușise să explice suficient de bine. Nici ea nu era prea sigură dacă înțelesese corect despre ce era vorba, dar tot ce știa auzise de la tatăl ei. Iar acesta avea obiceiul să îi vorbească de parcă în fața lui s-ar fi aflat o persoană adultă, chiar un profesor asemenea lui, și nu o copilă de unsprezece ani.     Cele două ajunseră la poarta bisericii, oprindu-se sub acoperișul acesteia. Acolo Ella spuse:     — Uite! Citește, te rog, lista! Ți-am adus și un dicționar. Spuneai că ai nevoie de unul. Și un volum din seria Sherlock Holmes - dar le-am lăsat pe amândouă în tufă de hortensii.     — Încerci să mă mituiești?     Ella simți cum se îmbujorează.     — Nu. Bineînțeles că nu.     Nancy aruncă o privire peste însemnările din caietul de notițe al Ellei."