Natiune, modernizare si elite romanesti

Axul motor al modernizării societății românești a fost recăpătarea sentimentului demnității. Modernizarea însemna, pentru Alecu Russo și alți patrioți din generația sa, îndreptarea din șale, încetarea „coloveranțiilor”, a temenelelor pe care salvării, spre deosebire de pantaloni, le îngăduiau fără riscul de a pocni cusăturile. Din punct de vedere cultural, modernizarea ca verticalizare însemna recuperarea istoriografică a trecutului românesc și crearea unui sistem de economie simbolică, legând organic cultura populară de cea a elitelor naționale. Anunțat de multe proiecte culturale, de la cele ale lui Ioan Heliade‑Rădulescu, Gheorghe Asachi, Mihail Kogălniceanu sau Alecu Hurmuzachi, acest program a fost cel mai strălucit pus în pagina de societatea Junimea și Convorbiri literare. Din punct de vedere politic, tipul de modernizare pentru care luptau Alecu Russo și generația sa presupunea, în formularea sintetică a lui Ion C. Brătianu, libertatea personală prin independență națională. Din punct de vedere economic, modernizarea României presupunea dezvoltarea economiei românești prin adoptarea unui program economic care să îmbine armonios protecționismul economic necesar dezvoltării industriilor naționale cu economia la scară umană, a micii piețe libere. (Mircea Platon)   Strălucita pledoarie a scriitorului și istoricului Mircea Platon pentru reconstruirea demnității naționale se constituie într-o lecție de istorie a cărei menire este revivifierea rădăcinilor tradiției naționale și întoarcerea cu fața spre modelele fondatoare ale României moderne. Altminteri spus, lectura corectă a istoriei făcută de un cărturar, pentru care erudiția, verticalitatea și onestitatea sunt calități intrinseci, ne oferă soluțiile necesare pentru a depăși un impas la suprafață insurmontabil. Dacă ai demnitatea rădăcinilor proprii, problemele se transformă în situații ce-și impun de la sine soluționarea. Istoria citită corect îți oferă răspunsurile la toate întrebările. Aproape.