"Eu, chiar când voi fi plecat, voi continua să vă vorbesc. Oare voi mă veți auzi?" Părintele Porfirie Capsocalivitul Nu trecuse mult timp din ziua adormirii părintelui Porfirie când un nepot de-al său, de meserie educator, a văzut în vis o biserică uriașă, scăldată în lumină, aflată în înaltul cerului, ce fusese ridicată în cinstea părintelui Pofirie și în mijlocul căreia ședea însuși Părintele Porfirie. Totodată a văzut cum numeroși oameni ai lui Dumnezeu, îmbrăcați în straie de lumină și purtând cununi strălucitoare, se adunaseră înăuntrul dar și în afara bisericii și cântau cu glasuri melodioase un tropar al cărui text și a cărui muzică erau închinate părintelui Porfirie! Nepotul părintelui a auzit de atâtea ori în vis acest tropar, încât l-a învățat pe de rost și, îndată ce s-a trezit, aducându-și-l bine aminte, l-a scris și l-a înregistrat! Acesta este troparul: După cum pe pământ fiind te rugai pentru tămăduirea neputințelor și pentru iertarea păcatelor noastre, tot astfel și acum roagă-te în ceruri, Părinte Porfirie, și roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostru să mântuiască sufletele noastre.
