Cartea Nebunie curata! - Sariti de pe fix! Vol.2 PDF

    Un roman comic     Să-ți zic o chestie: aici e iad curat! Tu ce-ai face dacă te-ai trezi la spital, cu un picior în ghips? Băiat fiind, în același salon cu trei capre! Da’ cu iPhone-ul unui necunoscut în buzunaru’ hainei.... Habar n-am de unde a apărut. Și nici cine a scris ȘMS-urile alea ciudate... La care eu am și răspuns...... Ceea ce a fost o greșeală! Practic, a fost începutul sfârșitului!     O carte destul de captivantă... și plină de umor... O nebunie! ... Nebunie curată!       Fragment:       „ÎNSEMNAREA 8 - JOI, ORA 18.55        Familia lui Aysche! Familia Yilmaz, după cum am aflat. A sosit! În formație completă! Inclusiv fratele! Fratele lui Aysche! În legătură cu care Aysche m-a avertizat.      Tocmai de-aia mi s-au aprins tot felu' de beculețe-n tărtăcuță când au intrat în camera membrii familiei Yilmaz, unul după altul. Mama Yilmaz, tată Yilmaz, bunica Yilmaz, mătuși, unchi, surori... ... mai lipsea doar unul! Fratele! Ucigașul! Unul care știe karate... și pe lângă asta mai cunoaște și toate celelalte tehnici de luptă corp la corp. O armă mortală pe două picioare. Avea să intre imediat în cameră și să-mi rupă câteva degete așa, cât ai bate din palme. Și dacă aveam foarte mare ghinion, avea să-mi frângă și gâtul. Fără să mă avertizeze mai întâi! Așa, pur și simplu!      Fără să-mi iau ochii de la ușă, las mâna stângă să-mi alunece discret în jos, exact ca un cowboy, care se pregătește de un duel. Și care vrea să aibă pistolul la mână... în cazul meu era vorba despre oala de noapte, pe care eram pregătit să o apuc de toartă. Da' m-am gândit că e bună și ea.     Și pe urmă a sosit! Fratele lui Aysche! A intrat în camera tropăind. S-a plantat în fața mea și s-a holbat la mine...      ... și a început să se scobească-n nas. Așa cum fac unii băieți... la vârsta de patru ani sau cam așa ceva!     „Aysche Yilmaz! Ești atâăat de haioasă!" îmi zic eu în gând, de-a dreptul obosit și mă întorc spre Aysche Yilmaz. Întâmplător și ea se întoarce spre mine și zâmbește prostește, de parcă mi-ar citi gândurile.     Eu m-am purtat cât se poate de cool și m-am prefăcut că nu pricep de ce rânjește la mine.”