În loc să culegem și să publicăm perlele loazelor, care amuză atîtea cancelarii ale profesorilor, ar trebui să scriem o antologie a profesorilor buni. Literatura nu duce lipsa de asemenea mărturii: Voltaire aducîndu-le un omagiu iezuiților Tournemine și Poree, Rimbaud arătîndu-și poemele profesorului Izambard, Camus scriindu-i scrisori filiale domnului Martin, preaiubitul lui învățător, Julien Green reamintindu-și cu afecțiune de imaginea vie și plină de culoare a domnului Lesellier, profesorul lui de istorie, Simone Weil aducîndu-i laude profesorului ei, Alain, care la rîndul lui nu-l va uita niciodată pe Jules Lagneau, care i-a trezit apetitul pentru filozofie, J.-B. Pontalis celebrîndu-l pe Sartre, care «transă» atît de mult față de toți ceilalți profesori ai lui… Dacă, pe lîngă portretul profesorilor celebri, această antologie ar propune portretul neuitatului profesor pe care aproape cu toții l-am întîlnit măcar o dată în timpul școlarității, poate că am face puțină lumină asupra calităților necesare practicării acestei stranii meserii. DANIEL PENNAC Fragment din romanul "Necazuri cu școală" de Daniel Pennac "Tuturor acelora care pun constituirea gâștilor doar pe seama fenomenului periferiilor le spun: aveți dreptate, da, șomajul, da, concentrarea exclușilor, da, regrupările etnice, da, tirania elementelor care pot marca, familia monoparentală., da, dezvoltarea unei economii paralele și diversele forme de trafic de toate soiurile, da, da, da... Dar să ne ferim să subestimăm singurul lucru asupra căruia putem acționa personal și care datează din noaptea timpurilor pedagogice: solitudinea și rușinea elevului care nu înțelege, pierdut într-o lume în care toți ceilalți înțeleg. Doar noi al putem scoate afară din această temniță, fie că suntem sau nu formați în vederea acestui scop. Profesorii care m-au salvat - și care au făcut din mine un profesor - nu erau formați pentru acest scop. Nu s-au preocupat de originile infirmitații mele școlare. Nu și-au pierdut vremea căutândui cauzele și nici dojenindu-mă. Erau niște adulți confruntați cu niște adolescenți în pericol. și-au spus că era o urgență. S-au aruncat cu capul înainte. Nu m-au prins. Au plonjat din nou, zi după zi, iarăși și iarăși... Până la urmă m-au scos de-acolo. Şi pe mulți odată cu mine. Pur și simplu ne-au pescuit din nou. Le datorăm viața. "
