Paula Bârsan nici nu are cum fi altfel decât neConvenţională, spiritul său creator este rob al [re]imaginării lumii dintr-o perspectivă solid hrănită din abstract şi metaforă. S-a observat lesne că vine stilistic dinspre George Bacovia şi Ion Barbu , jocul de gol şi plin din retorica sa fiind eminamente provocator, voit incomod tocmai pentru a dezvolta realităţi aparent ascunse spiritului comun. De fapt, ea scrie despre viaţa de zi cu zi, care însă ascunde sub rutina cotidiană mai mult suferinţă decât bucurie, mai mult abandon decât angajare. Paula Bârsan se revoltă şi scrie, căci „nevoia de a salva ascunde nevoia de a stăpâni”. Textele sale, fundamental reflexive, te acaparează şi te chemă să te aşezi acolo, înlăuntrul lor, să călătoreşti alături de autoare pe meleaguri reale şi imaginare şi să descoperi sensuri ce păreau greu de aflat la o privire superficială. Iar autoarea pare de fiecare dată alta, joacă diverse roluri spre a te desprinde din mrejele convenţiei. Este aici o carte de recitit, de păstrat pe noptieră, cu riscul, desigur, de a-ţi provoca adesea faste insomnii. „Puterea poate orice când e peşteră pentru muza sleită de pe sofa...” - zice Paula Bârsan şi, zău, chiar are dreptate! - Florin Dochia
