Nehru a fost un om complicat; a fost politicianul Indiei Noi, postcoloniale, plină de vise în plin război rece. Nehru a inventat pentru India nealinierea și mișcarea care să o susțină internațional. Lucrarea înfățișează atât biografia cât și destinul politic al lui Nehru "acest mare reprezentant al naționalismului secolului XX". Shashi Tharoor, autorul monografiei, a fost diplomat O.N.U., un mare portretist de oameni mari. Fragment din volum: „„SPER SĂ SUPRAVIEȚUIESC IMPERIULUI BRITANIC” 1928-1931 În 1927, în timp ce Jawaharlal Nehru se afla încă în Europa, britanicii au recurs la o specialitate imperială, insultă deghizată în concesie. Guvernul a anunțat crearea unei comisii formate din reprezentanții tuturor partidelor care urma să viziteze India și să stabilească dacă țara era pregătită pentru noi reforme constituționale. Comisia urma însă, să fie compusă - și aici vine insultă - exclusiv din membri ai Parlamentului britanic. Opinia publică indiană, indferent de culoare politică, a fost furioasă; deși indienii erau divizați asupra unor chestiuni precum participarea politică și necooperarea, independența sau statutul de Dominion, ei s-au unit respingând cu fermitate ofertă britanică. Până și liberalii precum Sir Tej Bahadur Sapru, loialist considerat drept politicianul indian favorit al britanicilor, nu a înghițit această umilință și a refuzat să aibă de-a face cu respectiva comisie. În momentul sosirii lor în Bombay la 3 februarie 1928, Sir John Simon și ceilalți șase colegi ai săi, membri ai comisiei, s-au trezit în fața unui boicot total. Mii de demonstranți se îngrămădiseră în zona portului purtând steaguri negre și pancarte care reflectau strigătele lor „Simon, pleacă!". Peste tot pe unde a trecut comisia, au fost organizate demonstrații similare, încheiate deseori cu lovituri de lahti și focuri de armă lansate de poliție în protestatarii neînarmați (lahti este o prăjină din bambus mânuită foarte bine de polițiștii indieni). Vizită a fost un indiscutabil fiasco. În calitatea sa de secretar general al Partidului Congresului, Jawaharlal Nehru s-a numărat printre principalii organizatori ai boicotului. În momentul sosirii sale la Lucknow la 25 noiembrie 1928 pentru a-și îndemna susținătorii să manifeste împotriva vizitei Comisiei în U.P., starea de spirit la nivel național se înrăutățise considerabil după ce liderul Congresului în Punjab, Lala Lajpat Rai, un veteran Extremist, decedase cu o săptămână înainte, urmare, rănilor ce îi fuseseră provocate de poliție în timp ce participa la demonstrațiile de protest organizate împotriva lui Simon în Lahore.”
