și eu văd, în fiecare noapte geroasă, cum crăpă fructele rămase pe crengi în grădina mea din Colares. și mai aud cum țipă luna, ca o pasăre rătăcită. Numai lui Nero i‑aș mai putea mărturisi că planta mea favorită este nufărul și că aș vrea să stau într‑o livadă domnească, având o carafă de vin roșu alături. Doar că acum nu am curaj, Nero se mișcă agale, nepăsător, spre cușca lui, e prima dată când nu‑și întoarce capul spre mine. Rămân în fața ușii de la intrarea în spital. Bunica mea avea o vorbă, omului îi este dat să vadă soarele numai prin lună, tot așa cum mie îmi este dat să aflu cine sunt doar prin umbra prietenului Nero. Un brac german, cu păr sârmos și cu inima de două ori mai mare decât a mea… Ate a vista, tuturor…
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…