Nevermoor. Probele de admitere ale lui Morrigan Crow

• Bestseller New York Times • Premiul Aurealis pentru cea mai bună ficțiune pentru copii • Premiul Waterstones 2018 pentru literatură tânără • Numită cea mai bună carte a anului de către revista TIME   Pășește cu îndrăzneală… Morrigan Crow este blestemată și trebuie să moară când împlinește unsprezece ani. Dar, când ceasul arată miezul nopții, la ușa ei apare un bărbat deosebit, Jupiter North, care o ia cu el în orașul secret numit Nevermoor. Acolo ea este invitată să se alăture Societății Wundrous, unde i se promit protecție, siguranță și, mai presus de toate, o familie –, asta dacă reușește să treacă de cele patru probe incredibil de dificile, folosindu-se de talentul său. Pe care ea nu-l are...   Amuzantă și încântătoare. - Sunday Times   O carte absolut minunată: palpitanță și incredibil de ingenioasă. - Katherine Rundell, autoarea cărții Pe acoperișurile Parisului   O aventură magică, încântătoare. - Sunday Express Fragment din cartea "Nevermoor. Probele de admitere ale lui Morrigan Crow" de Jessica Townsend "Tatăl lui Morrigan era cancelarul din Great Wolfacre, cel mai mare dintre cele patru state care alcătuiau Republica Wintersea. Era foarte ocupat și important și, de obicei, lucra până târziu chiar rarele ocazii în care era acasă pentru cină. în stânga și în dreapta lui stăteau Stânga și Dreaptă, secretarii lui omniprezenți. Corvus își concedia mereu secretarii și angaja unii noi, așa că renunțase la efortul de a le învăța numele. - Să trimiți un raport generalului Wilson, Dreapta, spuse el când Morrigan se așeză la masă, în seara aceea. Vizavi de Morrigan stătea mama ei vitregă, Ivy, iar tocmai în capătul celălalt al mesei, bunica. Nimeni nu se uită la Morrigan. - Biroul lui va trebui să propună un buget pentru noul spital de campanie până cel târziu la începutul primăverii. - Da, cancelare, zise Dreapta, ridicând mostrele de țesătură albastră. Și pentru noua tapițerie din biroul dumneavoastră? - Azuriul, cred. Vorbește cu soția mea. Ea e expertă în chestiunile astea, nu-i așa, dragă? Ivy zâmbi radios. - Brebenocul, scumpule, zise ea cu un hohot de râs cristalin, însuflețit. Ca să se asorteze cu ochii tăi. Mama vitregă a lui Morrigan nu arată ca și cum ar fi aparținut Conacului Crow. Părul ei că țesut cu fir de aur și pielea mângâiată de soare (un suvenir din vara pe care o petrecuse „destresându-se" pe splendidele plaje ale Prosperului de sud-est) erau nelalocul lor în mijlocul familiei Crow, cu părul negru ca miezul nopții și chipuri palid-bolnăvicioase. Membrii familiei Crow nu se bronzau niciodată. Morrigan se gândi că probabil de aceea o plăcea tatăl ei pe Ivy atât de mult. Nu semăna deloc cu restul familiei. Stând în sufrageria lor mohorâtă, Ivy arată ca o operă de artă exotică pe care el ar fi adus-o dintr-o vacanță. - Stânga, vreo veste din Sectorul 16 despre epidemia de pojar? - E ținută sub control, domnule, dar tot mai suferă de pene de curent."