Nevermore

Din punct de vedere al formulei Iiterare, prozatoarea Ana Cristina Margu foloseste tehnica contrapunctului, o "revolutie" in cultura scrisa, aparuta in romanul cu acela.si nume, intre razboaie, al englezului Adouse Huxley, care a exercitat o nebanuita influenta (si) in cinematografie, iar azi, in Massmedia audio-vizuala universala.
Citește tot rezumatul... Capitole, unele mai scurte, altele mai extinse, se succed, cu rapiditate, la lectura, in jur de 139. Romanciera cu dialoguri sclipitoare, dramaturgice, in volumul sau, n-ar trebui sa ne mire, intrucat teatrul este o pasiune familiara si familiala, sotul autoarei fiind un apreciat om de teatru, lulian Margu, autorul piesei Dumnezeu se imbraca la second hand, montata, cu succes, de regretatul lon Caramitru, la Teatrul National din Bucuresti! Cosmarele, avatarurile, uneori in lumina, alteori in "amurgun" violete, bacoviene, "aventunle" lui Vlad Brukersunt realizate, literar, in maniera artet fantastice. In mod "alternativ", precum in filosofia stiintifica a lui Tesla, Corbul poesc, croncanind "nevermore", potenteaza (si) eternitatea creatiei omenesti, implinirea in nepieritoare expresie, a unei viziuni, de noua civilizatie "planetara". Receptam astfel si un experiment stilistic. Ana Cristina Margu a indraznit - a "riscat", cum, in chip obsedant, ii sfatuia pictorul Van Gogh pe contemporanii sai, concepand un roman realist-fantastic, cu totul exceptional, despre "actul" si "filosofia" sinuciderii. Viziunea ei poate fi receptata, incununata cu real succes, atat in marea massa a publicului, cat si in aceea a criticilor de astazt.Vom trai, vom nadajdui, vom vedea. - Constantin Zarnescu    Barbatul se apropie mai mult de sotia lui, cu mainile intinse tremurand de nerabdare, in timp ce se pregatea sa o imbratiseze. Dar tocmai cand el era pe cale sa faca asta, ea s-a intors brusc si a inceput sa se indeparteze. Cand a parasit podul, femeia a aruncat o ultima privire peste umar si i-a zambit barbatului, ochii ei radiind o pace interioara pe care Vlad a simtit-o parca aievea. In acel moment, Vlad a stiut ca nu va mai fi niciodata singur, dragostea lui vesnica pentru sotia lui tinandu-i companie nu doar pe vreun pod, ci si dincolo, pretutindeni. Iar asta chiar daca totul fusese doar un vis. Unul dintre nenumaratele lui vise, atunci cand nu se transformau in cosmaruri. - [ fragment ] Citește mai puțin...