Nick si Tesla in laboratorul de inalta tensiune - """"Science Bob"""" Pflugfelder, Steve Hockensmith

    Un roman cu electromagneți, alarme pentru hoți și alte dispozitive pe care le puteți construi și voi     Simpatici și inventivi, Nick și Tesla sunt doi frați gemeni de 11 ani, isteți foc și pricepuți nevoie mare la științe, electronică și intratul în bucluc. Când părinții lor pleacă în mod neașteptat într-o enigmatică misiune de serviciu, cei doi sunt trimiși să stea pe timpul verii cu unchiul lor Newt (pe numele complet Newton Galileo Holt), un savant genial. Și puțin trăsnit. Bine, puțin mai mult trăsnit. Însă nu durează mult până când Nick și Tesla își încep propria aventură misterioasă și se apucă să facă în laboratorul unchiului Newt tot felul de mașinării extravagante ca să iasă din încurcături, cum ar fi o pisică-robot, o alarmă pentru hoți sau un dispozitiv mobil de urmărire.      Fragment din roman:       „- luuuhuuu! o auzi Nick pe Tesla. Copil fără apărare aici. So pe el!     Câinele începu să latre și imediat, de după casă, veni în fugă și geamănul lui. Împreună, se repeziră spre poartă.     Tesla fluieră, deși trebuie să fi fost evident că nu era nevoie. Dar planul e plan. Trebuie respectat.     Nick alergă la gard și începu să se cațere pe el. Când ajunse în vârf, se opri să vadă dacă fusese observat.     Câinii se îndepărtau de el, luându-și avânt pe aleea întortocheată ca să urmărească o formă maro ce se deplasa iute aproape de pământ, lăsând în urmă un gheizer de spumă.      Pisica-robot funcționa! Mă rog, măcar pentru încă șase secunde. De îndată ce o prindeau câinii - și nu mai aveau mult - se termină cu ea.     Nick își făcu vânt peste gard, coborî aproape un metru și apoi își dădu drumul. În secunda în care picioarele lui atinseră pământul, se întoarse și fugi după tufișul de trandafiri și... începu să se ocărască singur.     - Ooooof, prostule! Nătărăule!     Nick fusese atât de îngrijorat din cauza câinilor, că nu pusese o întrebare esențială:     Dacă racheta și pandantivul nu sunt acolo?     Nu erau.     Departe, Nick auzea câinii mârâind și Încercând să muște. Sună de parcă se băteau între ei, ceea ce ar fi avut sens dacă tocmai ar fi prins ceva pentru care merită să se bată.     Pisica-robot era terminată. Dacă Nick nu se mișcă repede și el avea să fie terminat.     Căută peste tot în jurul tufișului și pe peluză, dar nu era nici urmă de rachetă sau de pandantiv. O zări scurt pe sora lui, totuși. Stătea tot lângă poartă, privindu-l cu o expresie parțial de furie, parțial de groază. Își flutură cu frenezie mâinile în direcția gardului, făcându-i semn „DU-TE, DU-TE, DU-TE". Dar Nick încă auzea câinii luptându-se pentru resturile bietei pisici-robot, undeva, după colțul casei, și hotărî că încă nu era momentul să plece.”