Ne tot vin la gură «fanariotii», dar știm atît de puțin despre această lungă epocă de ocupație străină din istoria noastră. La școală se trece prea repede peste o sută de ani de istorie națională, ca și cum atunci nu s-ar fi întîmplat nimic. Sigur că s-au întîmplat... cîte se pot întîmpla într-un secol, dar unul lipsit de glorie. În manuale stau marii domnitori, cu victoriile lor, dar din turcirea Țărilor Române, cu deosebire a Valahiei, nu se vede mare lucru. Deși urmele fanarioților se văd bine pe noi și astăzi. Nicolae P. Mavrogheni, un fanariot exemplar pentru «ce e mai rău», moare violent la 1790 - cu cîteva luni în urmă, la celălalt capăt al Europei izbucnise Revoluția franceză. Nu e întâmplător că personajul l-a fascinat pe G.I. Ionnescu-Gion, autorul celebrei Istorii a Bucureștilor, care l-a cercetat la toate sursele și i-a compus un portret de pomină. De citit și azi cu delicii !
