Nimic personal

Nu va lasati pacaliti de titlu! Totul e personal. Si nici nu ar avea cum sa fie altfel in lumea conturata subtil de Alex Higyed, o lume pe punctul de a se dezechilibra, in care armistitiile au inlocuit ambitiile, iar absenta, in toate formele ei, ajunge sa fie acceptata organic. Fara lamentatii, fara stridente, dar si fara drept de apel. Alex Higyed e baiatul din strada, cel din fata vitrinei cafenelei Joy's, care mai crede inca in bunatate, desi poate nu vrea sa (si-)o recunoasca, iar volumul sau de debut cucereste tocmai prin asta. - Ana Puscasu   Un razboi tacut, aproape ascuns, aproape nevazut. Chiar daca undeva ni se spune ca "de ceva vreme nu mai suntem in razboi", totusi el ramane prezent, devenind timpul in care se misca si supravietuieste personajul poematic al lui Alexandru Higyed, intre batai si batai de inima, un razboi purtat in spatiile unei intimitati fragile, cu un tata plecat definitiv si o iubita suparata, un microcosmos ingustat de necesitati si frici, de nesiguranta, in care tonurile si semitonurile, muzica instrumentelor sau cea a plamanilor dau ritmul necesar unei regasiri precare. Un volum de debut care merita toata atentia. - Moni Stanila