"Sunt o femeie care s-a născut cu o mare dragoste de Dumnezeu. Din copilărie L-am căutat pe Dumnezeu oriunde auzeam că ar putea fi: în biserică, la slujbele ortodoxe la care bunica mă ducea; în flori – L-am găsit pe Dumnezeu ascuns umil în lalele. Mi-au spus că dacă privesc cu atenție chiar și un bob de grâu, voi vedea chipul lui Dumnezeu. Am privit ore și zile în șir boabele de grâu, apoi am trecut și la cele de orez, până când sufletul meu a fost mulțumit. [...] Am început să citesc și celelalte cărți sfinte, Coranul, Bhagavad-Gită etc. [...] mi-am început periplul spiritual căutându-L de această dată pe Dumnezeu prin Yoga. [...] Am auzit apoi că Dumnezeu ar putea fi simțit și cunoscut în fuziunea amoroasă sacră, de tip Tantra Yoga.[...] Atât de mult Îl iubesc pe Dumnezeu încât L-am găsit ascuns acolo unde nimeni nu s-ar fi așteptat: în ... Nimic!" (Roxana Anghel) Fragment din volum: “Exercițiul numărul 6 - Văd Nimicul! Un alt mod de a deveni conștienți de existența Nimicului este atunci când închidem ochii, aflându-ne într-un întuneric beznă. Dacă într-o asemenea situație întrebam un copil ce vede, el va răspunde sincer: nimic! Ceea ce este corect. Într-o astfel de situație simțul văzului este anulat (vom exclude clar viziunea din ecuație). Dacă pe același copil divin îl întrebi: de văzut nu vezi nimic, dar simți ceva? Acel copil, ne poate răspunde: „Da, simt că exist." În aceeași manieră, atunci când plonjăm în profunzimea ființei noastre, într-un întuneric absolut, în care simțurile și reacțiile creierului față de stimulii exteriori sunt suspendați, tot ceea ce rămâne este acest Nimic care totuși ne oferă certitudinea că există viață. Nu vedem, dar simțim! Simțim cu inima Nimicul divin! Pentru yoghinii avansați această stare poate fi mai ușor resimțită prin dinamizarea armonioasă a celor doi centri subtili de forță, Ajna Chakra și Anahata Chakra, pe fundalul stării lăuntrice revelate de „minte în inimă și inima în minte". Pornind la început de drum cu ajutorul farului călăuzitor al lui Ajna Chakra, în același mod ca atunci când ne scufundăm ocean și lumina se diminuează până la dispariție, la fel apoi ne vom folosi de sentimentul de „a fi" dat de călăuza Inimii spirituale, pentru a aprofunda și mai mult investigația în Necunoscut. Cele 5 simțuri au dispărut, ne-a rămas doar intuiția.”
